Negustorul repetă gestul.

— Amândoi, sau nu facem târgul.

Stăteau lângă intrarea principală în hangar, iar zgomotul echipelor de mecanici se diminuase. Dincolo de uşă, tribunele se ridicau pe fundalul cerului senin, un vast complex circular, cu loje pentru hutti, o cabină pentru crainic, echipament de monitorizare a cursei şi tarabe cu mâncăruri şi băuturi. Tribunele începuseră deja să se umple şi aproape toată populaţia din Mos Espa participa la eveniment. Prăvăliile şi standurile se închideau, deoarece oraşul se pregătea de sărbătoare. Peste tot se vedeau pavilioane colorate şi fanioane, iar vehiculele de curse sclipeau lustruite în bătaia sorilor.

Qui-Gon îl văzu pe Anakin apărând din mulţime, călare pe un eopie, cu Padme în spatele lui, remorcând un motor Radon-Ulzer masiv. Kitsterîi urma pe alt eopie, trăgând celălalt motor. Eopii erau animale înalte, cu boturi prelungi, piele tăbăcită şi groasă, şi blană scurtă, perfect adaptate la climatul deşertic de pe Tatooine. R2-D2 şi C3PO încheiau mica procesiune, alături de ataş şi de Shmi. Maestrul Jedi se răsucise în mod deliberat să-i vadă apropiindu-se, atrăgând şi privirea lui Watto. Ochii toydarianului sclipiră la vederea băiatului şi a vehiculului de curse.

Îl privi din nou pe Qui-Gon, cu un fornăit nemulţumit.

— Nici un vehicul nu valorează doi sclavi... nici pe departe! Un sclav, sau nimic!

Qui-Gon încrucişă braţele pe piept.

— Bine, atunci băiatul.

Watto pufăi şi scutură din cap. Vibra de tensiunea pe care indecizia o genera în trupul său albastru şi dolofan.

— Nu, nu...

Băgă brusc mâna în buzunar şi scoase un zar micuţ, pe care-l aruncă dintr-o palmă în alta, ca şi cum ar fi fost prea fierbinte ca să-l poată ţine.

— Să lăsăm soarta să decidă. Albastru este băiatul.

Roşu – mama lui.

Aruncă zarul pe podeaua hangarului. În acelaşi timp, Qui-Gon făcu pe furiş un gest mic din mână, apelând la puterea Jedi pentru a produce o mică deformare a Forţei.

Zarul ricoşă, se rostogoli şi se opri cu faţa albastră în sus. Watto ridică braţele furios, îngustând ochii.

— Ai câştigat aruncarea, străine! Pufni el dispreţuitor. Dar nu vei câştiga cursa, aşa c-aş zice că nu contează prea mult.

— Vom vedea, rosti calm Qui-Gon.

Anakin şi ceilalţi ajunseseră lângă ei, intrând în hangar cu ataş şi cu motoarele. Pufăind, Watto se îndepărtă de Qui-Gon şi se stropşi iritat către băiat:

— Mai bine l-ai opri pe prietenul tău să mai parieze, sau voi sfârşi prin a-l câştiga şi pe el!

Unul dintre eopie îl adulmecă pe toydarian, dar acesta îl înjură în huttă cu atâta ferocitate, încât animalul făcu speriat câţiva paşi înapoi. Bătând nebuneşte din aripi, Watto îi aruncă lui Qui-Gon o privire crâncenă, apoi dispăru în semiîntunericul hangarului.

— Ce a vrut să spună cu asta? Întrebă Anakin, încetinind animalul lângă Qui-Gon şi privind după toydarianul care se îndepărta.

— O să-ţi spun mai târziu.

Kitster se opri lângă Anakin şi se uită înjur aţâţat.

— Ce beton este! Sunt sigur că de data asta vei reuşi, Annie!

Privirea lui Padme se plimbă de la unul la celălalt.

— Ce să reuşească? Întrebă ea suspicioasă.

— Să termine cursa, evident! Zâmbi Kitster.

Fata păli şi ochii ei îl sfredeliră pe Anakin.

— Nici măcar n-ai terminat vreodată o cursă? Întrebă ea neîncrezătoare.

— Ei... nu chiar, roşi băiatul, apoi strânse din buze încrâncenat. Dar Kitster are dreptate: de data asta voi reuşi.

Qui-Gon luă frâiele animalului în mâna sa şi-l bătu prieteneşte pe picior.

— Bineînţeles că vei reuşi, fu el de acord.

De pe eopie, Padme Naberrie se uită la el fără un cuvânt.

* * *

În centrul lui Mos Espa, mulţimea începuse să se rărească, pe măsură ce se îndrepta în număr tot mai mare spre amfiteatrul de la marginea astroportului. Majoritatea prăvăliilor şi chioşcurilor fuseseră închise, iar restul urmau să tragă obloanele cât de curând. Proprietarii şi vânzătorii îşi vedeau de treabă, dar priveau nerăbdători spre puhoiul care mergea spre arenă.

În mijlocul agitaţiei generale, un droid spion Sith zbura încet, ochiul său mecanic mişcându-se de la un magazin la altul, de la o faţă la alta, căutând...

* * *

Peste o sută de mii de spectatori umpluseră amfiteatrul la jumătatea dimineţii, înghesuindu-se în tribuna principală şi pe platformele mari de vizionare, astfel că nu aveai unde să mai arunci un ac. În pustietatea deşertului înconjurător, arena se transformase într-un ocean vast de culori, tălăzuire şi zgomote. Steaguri şi pancarte cu însemnele concurenţilor şi sponsorilor fluturau deasupra mulţimii, desemnând favoriţii şi determinând aplauze şi încurajări spontane. Unii concurenţi aveau formaţii muzicale proprii, dar alte trompete şi tobe îi încurajau frenetic pe toţi piloţii. Vânzătorii se deplasau printre rândurile de scaune, aducând gustări şi băuturi de la tarabele aflate la nivelul solului. Peste tot se simţeau emoţiile şi nerăbdarea de dinaintea cursei.

Apoi un vuiet de ovaţii izbucni, când concurenţii începură să apară din hangarul principal, dinapoia liniei de start. Ataşele se iviră pe rând, unele trase de eopi, altele manual, sau de sănii repulsoare, formând un alai lung de piloţi, echipe de mecanici şi ajutoare. Purtătorii stindardelor ce identificau pilotul şi sponsorul mergeau unul lângă altul, formând o linie colorată în faţa vehiculelor. De pe cer, sorii gemeni ai lui Tatooine aruncau priviri sclipitoare şi flămânde.

În vreme ce concurenţii intrară pe pista din faţa tribunelor, agitaţia din loja regală anunţă sosirea huttului Jabba şi a Gardullei, prietena sa. Lunecând în interiorul climatizat al lojei, cei doi hutti îşi târâră trupurile peste mătăsurile multicolore care acopereau piatra grosolană a pardoselii până la locurile rezervate. Jabba intră primul şi se îndreptă direct spre balconul boltit de unde putea fi văzut de populaţia din Mos Espa. Îşi ridică în semn de salut braţul dolofan şi radie mulţumit, auzind ovaţiile apreciative ale mulţimii. Gardulla mulţumi şi ea, încuviinţând din capul îndesat pe corpul gras şi diform. O suită de umanoizi şi extratereştri se aşezară în spatele celor doi, fiind oaspeţii conducătorilor din Mos Espa în ziua cursei – o cinste mult râvnită. Ultimele apărură sclavele de diverse rase, înlănţuite, aflate acolo pentru amuzamentul doritorilor.

Dedesubt, piloţii formară o linie în faţa lojii regale şi, la o comandă, se înclinară adânc, în semn de recunoştinţă şi omagiu la adresa binefăcătorului lor.

— Chowbaso! dudui Jabba şi vocea lui profundă, amplificată de difuzoare, răsună în întinderile deşertului. Tam ka chee Boanta nilee ya, kee madd ahdrudda du wundee! Bine aţi venit!

Mulţimea izbucni în urale, iar braţe şi steaguri fluturară pretutindeni. Trompetele sunară, când Jabba începu prezentarea concurenţilor.

— Kubba tee. Sebulba tuta Pixelito!

Dugul de lângă Anakin se ridică pe picioarele posterioare şi flutură braţele spre tribune. O formaţie începu să cânte frenetic, iar suporterii lui şi cei care pariaseră pe el răspunseră cu alte urale şi strigăte de încurajare.

Unul câte unul, Jabba îi anunţă pe piloţi. Gasgano, Boles Roor, Ben Quadinaros, Aldar Beedo, Ody Mandrell, Xelbree, Mars Guo, Clegg Holdfast, Bozzie Baranta, Wan Sandage. Anakin asculta numele, foindu-se de pe un picior pe celălalt, nerăbdător să înceapă cursa. O privire aruncată peste umăr i-l arătă pe Kitster muncindu-se să lege motoarele Radon-Ulzer de ataş prin cabluri de oţelton, şi smucind puternic de ele, pentru a verifica legăturile.

-... Mawhonic tuta Hok, continua Jabba. Teemto Pagalies tuta Moonus Mandes. Anakin Sky walker tuta

Tatooine...

Aplauzele izbucniră din mulţime, chiar dacă nu la fel de entuziaste ca pentru Sebulba, Gasgano sau alţi câţiva. Anakin ridică braţele, salutând publicul şi plimbându-şi ochii peste miile de spectatori, dar cu mintea deja la traseu.

Se întoarse, pentru a merge spre vehicul, şi se trezi faţă în faţă cu mama lui. Faţa ei obosită era calmă şi decisă, când se aplecă şi-l îmbrăţişă, sărutându-l. Îl îndepărtă apoi puţin, rămânând cu mâinile aşezate pe umerii săi, dar fără să-şi desprindă ochii îngrijoraţi de la băiat.