Shmi o privi pe fată şi clătină încet din cap.
— Nu, Annie are dreptate. Nu există altă soluţie. Nu mi-o plăcea mie, dar el vă poate ajuta. Făcu o pauză, apoi adăugă: Poate că menirea lui a fost să vă ajute!
O spunea ca şi cum ar fi ajuns la o concluzie pe care până atunci o ignorase, ca şi cum ar fi descoperit un adevăr evident şi în acelaşi timp dureros.
Faţa lui Anakin se lumină.
— Să înţeleg că ai spus ―da‖? Lovi fericit din palme: A zis ―da‖!
* * *
Noaptea se aşternuse peste întinderea vastă a Coruscantului, acoperind cu draperii groase de catifea turnurile lucitoare înşiruite la nesfârşit pe linia orizontului. Ferestrele strălucitoare erau punctuleţe luminoase în beznă. Cât se vedea cu ochiul, clădirile se ridicau de pe suprafaţa planetei în ace din aliaj de oţel şi sticlă refractară. Cu mult timp în urmă, oraşul se extinsese, cuprinzând toată planeta, iar acum nu mai exista decât metropola-centrul galaxiei, pulsul legii Republicii.
O lege pe care unii încercau s-o răstoarne, o dată şi pentru totdeauna. O lege pe care unii o dispreţuiau.
Darth Sidious stătea într-un balcon deasupra
Coruscantului, iar mantia neagră care-l învăluia îl făcea să semene cu o creatură a nopţii. Înfrunta oraşul, cu ochii aţintiţi asupra luminilor, atent la traficul aerian, ignorându-şi ucenicul, Darth Maul, care aştepta lângă el.
Sidious se gândea la lorzii Sith şi la istoria ordinului lor.
Acesta apăruse cu aproape două mii de ani în urmă. Era un cult dedicat părţii întunecate a Forţei, care adoptase pe deplin conceptul potrivit căruia puterea negată însemna putere irosită. Cultul fusese înfiinţat de un cavaler Jedi renegat, un disident singuratic în ordinul format din prozeliţi echilibraţi, un rebel care înţelesese încă de la început că adevărata putere a Forţei nu stătea în lumină, ci în întuneric.
Nereuşind să obţină aprobarea Consiliului pentru crezul lui, îi părăsise pe Jedi, plecând cu cunoştinţele şi aptitudinile sale, şi jurând în secret că-i va face să plătească pe cei care nu-l ascultaseră.
La început fusese singur, dar în curând alţi Jedi care credeau în aceleaşi lucruri ca el îl urmaseră, pentru a studia partea întunecată. Fuseseră recrutaţi şi alţii, şi în scurt timp depăşiseră cifra de cincizeci. Dispreţuind conceptele de cooperare şi consens, bazându-se pe credinţa că dobândirea puterii, sub orice formă, aduce tărie şi control, lorzii Sith începuseră să-şi construiască ordinul în opoziţie cu Jedi. Cultul lor nu era făcut să servească, ci să domine.
Confruntarea cu Jedi fusese răzbunătoare, furioasă şi în cele din urmă sortită înfrângerii. Cavalerul Jedi care întemeiase ordinul Sith era conducătorul oficial, dar ambiţia lui excludea împărţirea puterii, încă de la început, discipolii începuseră să uneltească împotriva sa, însă şi împotriva celorlalţi, astfel că războiul pe care-l declanşară îi viza atât pe cavalerii Jedi, cât şi pe ceilalţi lorzi Sith.
Finalmente, lorzii Sith se autodistruseseră. Mai întâi îşi uciseseră conducătorul, apoi se omorâseră între ei. Puţinii supravieţuitori ai acelei băi de sânge fuseseră rapid eliminaţi de Jedi, care-i urmăriseră cu atenţie. În doar câteva săptămâni, muriseră cu toţii.
Cu excepţia unuia.
Darth Maul se foi nerăbdător. Tânărul Sith nu dobândise încă răbdarea maestrului său; aceasta avea să vină în timp, o dată cu instruirea. Răbdarea salvase ordinul Sith şi tot ea avea să-i aducă acum victoria asupra cavalerilor Jedi.
Lordul Sith care supravieţuise tuturor tovarăşilor săi înţelesese acest lucru. Adoptase răbdarea ca pe o virtute, când ceilalţi o abandonaseră. Adoptase viclenia, invizibilitatea şi subterfugiul ca fundament al căii sale – vechi virtuţi Jedi pe care ceilalţi le dispreţuiseră. Stătuse deoparte când lorzii Sith se devoraseră între ei precum krikii, şi fuseseră ucişi. Când măcelul luase sfârşit, se ascunsese, aşteptând să-i sosească vremea.
Ieşise din ascunzătoare numai după ce se crezuse că toţi lorzii Sith fuseseră distruşi. La început, acţionase singur, dar începuse să îmbătrânească şi era ultimul din ordinul său. În cele din urmă, pornise în căutarea unui ucenic. Când îl găsise, îl pregătise să devină maestru la timpul lui, pentru a-şi găsi apoi alt ucenic şi astfel să-i continue munca. În orice moment, trebuiau să existe însă numai doi. Astfel nu se mai puteau repeta greşelile vechiului ordin şi n-aveau să mai existe lupte între lorzii Sith care urmăreau puterea. Duşmanul lor comun era ordinul Jedi, nu celălalt Sith. Pentru războiul cu Jedi, ei nu trebuiau să-şi mai verse propriul sânge.
Lordul Sith care reinventase ordinul se autointitulase Darth Bane.
Trecuseră o mie de ani de când se credea că toţi lorzii Sith pieriseră şi tot atâţia ani de când ei aşteptau să se arate din nou.
— Tatooine este o planetă slab populată, se auzi vocea groasă a ucenicului şi Darth Sidious ridică ochii spre hologramă. Huttii o conduc. Nu există nici un reprezentant al Republicii. Dacă urma a fost localizată corect, îi voi găsi repede şi fără greutate.
Ochii gălbui sclipiră surescitaţi şi plini de speranţă pe mozaicul ciudat al feţei lui Darth Maul, în timp ce aştepta nerăbdător un răspuns. Darth Sidious era mulţumit.
— Mai întâi ocupă-te de cavalerii Jedi, îl sfătui. După aceea nu vei avea nici o dificultate s-o aduci pe regină înapoi pe Naboo, unde va semna tratatul.
Darth Maul expiră puternic. Satisfacţia îi răzbătea în voce.
— În sfârşit, ne vom arăta cavalerilor Jedi. În sfârşit, ne vom lua revanşa.
— Ai fost bine pregătit, tânărul meu ucenic, spuse Darth Sidious. Jedi nu-ţi pot face faţă. Este prea târziu acum ca să ne oprească. Totul se desfăşoară conform planului. Republica va fi în curând sub controlul meu.
În tăcerea care urmă, lordul Sith simţi o căldură întunecată urcând prin el şi devorându-l cu o pasiune furioasă.
* * *
În locuinţa lui Anakin Skywalker, Qui-Gon stătea tăcut în uşa dormitorului băiatului şi-l privea dormind. Shmi şi Padme ocupau celălalt dormitor, iar Jar Jar Binks se ghemuise pe jos în bucătărie, strângându-şi genunchii la piept şi sforăind sonor.
Qui-Gon nu putea dormi. Cauza era băiatul, acest băiat în care exista ceva anume! Maestrul Jedi îi urmări pieptul, ce se ridica şi cobora încet în somn, fără să-şi dea seama de prezenţa altcuiva în odaie. Îi spusese lui Shmi că Anakin avea ceva special şi femeia fusese de acord. Ştia şi ea. Simţise, la fel ca Qui-Gon. Anakin Skywalker era diferit.
Qui-Gon ridică privirea spre o fereastră întunecată. Furtuna se potolise, iar vântul încetase. Afară era linişte, o noapte calmă şi plăcută. Maestrul Jedi se gândi pentru o clipă la propria lui viaţă. Ştia ce se spune despre el în Consiliu. Era încăpăţânat, chiar nesăbuit în alegerile sale, puternic, dar risipindu-şi puterea în cauze ce nu-i meritau atenţia. Totuşi regulile nu fuseseră create numai pentru a guverna comportamentul, ci pentru a oferi o hartă prin care să înţelegi Forţa. Era oare atât de greşit faptul că el ocolea regulile, atunci când conştiinţa îi şoptea că aşa trebuia să procedeze?
Încrucişă braţele pe pieptul lat. Forţa era un concept complex şi dificil. Forţa izvora din echilibrul tuturor lucrurilor şi orice mişcare în curgerea ei risca să tulbure echilibrul acela. Un Jedi încerca mereu să păstreze echilibrul, să se mişte în armonie cu ritmul şi voinţa sa, însă Forţa nu exista pe un singur plan, iar pentru a dobândi măiestria în toate planurile era nevoie de o viaţă întreagă. Sau poate chiar de mai mult. Qui-Gon îşi cunoştea propria slăbiciune. Era prea aproape de Forţa Vie, când ar fi trebuit să fie mai atent la Forţa Unificatoare. Observase că acorda mai multă importanţă făpturilor prezentului, celor care trăiau aici şi acum, şi era mai puţin preocupat de trecut sau de viitor, de cei care au fost sau care vor veni în acele timpuri şi locuri.
Forţa Vie era cea care-l întărise, îi dăduse inimă, minte şi spirit.
De aceea simţea faţă de Anakin o empatie pe care alţi Jedi n-ar fi încurajat-o, descoperind în el o promisiune pe care n-o putea ignora. Obi-Wan îl privea pe băiat la fel ca pe Jar Jar Binks – griji inutile, proiecte fără ţintă şi distrageri lipsite de rost. Obi-Wan se obişnuise cu necesitatea de a se concentra asupra unei imagini mai vaste, asupra Forţei Unificatoare. De aceea îi lipseau compasiunea şi interesul maestrului său pentru toate fiinţele vii. El nu vedea lucrurile în acelaşi fel ca Qui-Gon.
Qui-Gon suspină. Nu era o critică, doar o constatare. Cine ar fi putut spune că unul dintre ei era mai bun decât celălalt, după modul în care interpreta cerinţele Forţei? Uneori asta îi plasa însă pe poziţii diferite, şi tot mai des poziţia lui Obi-Wan, nu a lui Qui-Gon, era sprijinită în Consiliu. La fel avea să se întâmple şi acum, o ştia. Şi de multe alte ori.
Dar asta nu avea să-l împiedice să acţioneze aşa cum credea de cuviinţă. Avea să afle adevărul despre Anakin Skywalker şi să-i descopere locul în Forţă, atât în cea Vie, cât şi în cea Unificatoare. Avea să afle menirea acestui băiat.
Câteva minute mai târziu, era întins pe podea şi adormise.
11.
