Încă mai râdea, când Qui-Gon părăsi prăvălia.
* * *
Maestrul Jedi îi luă pe Jar Jar, Padme şi R2-D2 şi-i lăsă vorbă lui Anakin să li se alăture îndată ce Watto îl lăsa să lucreze la ataş. Deoarece negustorul era mai interesat de cursă decât de afacerile prăvăliei, îi dădu drumul băiatului imediat, instruindu-l să se asigure că vehiculul pe care-l va pilota va arăta cum se cuvine şi nu va fi o rablă care să-l facă pe toydarian de râs, pentru decizia lui prostească de a-l înscrie în concurs.
Ca urmare, Anakin ajunse acasă aproape înaintea lui Qui-Gon şi a tovarăşilor săi. Nerăbdător, îi conduse pe maidanul unde-şi ascunsese proiectul. Ataşul avea forma unei jumătăţi de cilindru îngust, cu o talpă palonier fixată de fundul plat, carlinga decupată în curbura superioară şi levierele de comandă ale direcţiei ataşate în lateral. Motoarele Radon-Ulzer, provenite de la o navetă de vânătoare, cu stabilizatoare aeriene în formă de cupe, remorcau ataşul prin cabluri de oţelton. Aspectul general era de gândac doop tras de două banthe.
Lucrând laolaltă, activară elevatoarele antigravitaţionale şi transportară ataşul şi motoarele enorme în curtea din spatele locuinţei lui Anakin. În timp ce Padme, Jar Jar şi R2-D2 îi ofereau asistenţă şi încurajări, băiatul trecu imediat la treabă, pregătind vehiculul pentru cursa de a doua zi.
Qui-Gon sui în veranda dinapoia casei, se uită în jur, pentru a se asigura că era singur, apoi activă comunicatorul şi-l contactă pe Obi-Wan. Ucenicul îi răspunse imediat, nerăbdător să afle noutăţile, şi Qui-Gon îl puse la curent cu situaţia.
— Dacă totul merge bine, vom avea generatorul de hiperpropulsie mâine după-amiază şi vom părăsi planeta, încheie el.
Tăcerea lui Obi-Wan era elocventă.
— Şi dacă planul eşuează, maestre? Am putea rămâne aici mult timp.
Qui-Gon privi peste mizeria din cartierul sclavilor, mai departe spre acoperişurile clădirilor din Mos Espa şi apoi către sorii ce dogoreau cu putere deasupra.
— O navă fără sursă de energie nu ne va duce nicăieri. N-avem de ales.
Dezactivă comunicatorul şi-l băgă sub mantie.
— În plus, este ceva cu băiatul ăsta, şopti către sine, lăsându-şi gândul neterminat.
Shmi apăru prin uşa din spate şi se apropie de el. Rămaseră împreună, privind activitatea din curte.
— Trebuie să fii mândră de fiul tău. Spuse Qui-Gon după câteva clipe. Este foarte generos. Oferă, fără să se gândească la o recompensă.
— Nu cunoaşte lăcomia, încuviinţă din cap Shmi şi un zâmbet îi apăru pe faţa obosită. Are numai vise în cap.
Are...
— Puteri speciale.
Femeia se uită la el, precaut.
— Da.
— Vede lucrurile înainte să se întâmple, urmă QuiGon. De aceea pare să aibă reflexe atât de iuţi. Este o însuşire Jedi.
Ea îl privea cu atenţie şi Qui-Gon îi observă licărirea de speranţă din ochi.
— Merită mai mult decât sclavia, zise încet Shmi.
— Forţa este neobişnuit de puternică la el, asta-i limpede, vorbi Qui-Gon revenind cu atenţia asupra activităţii din curte. Cine a fost tatăl?
Urmă o pauză lungă, suficient de lungă pentru ca maestrul Jedi să-şi dea seama că Shmi nu era pregătită să-i spună. Îi lăsă timp să decidă, fără s-o preseze, fără să se simtă obligată că trebuie să răspundă.
— Nu există nici un tată, vorbi ea în cele din urmă şi clătină încet din cap. Eu l-am purtat, i-am dat naştere, lam crescut. Nu pot să-ţi spun mai multe.
Îi atinse braţul, silindu-l s-o privească.
— Îl poţi ajuta?
Qui-Gon tăcu o vreme, gândindu-se. Simţea faţă de Anakin o legătură pe care n-o putea explica. În străfundul minţii, ştiuse că trebuia să facă ceva pentru băiatul acela, că trebuia să încerce, însă toţi Jedi erau identificaţi în primele şase luni după naştere şi integraţi imediat în programul de instruire. Aşa se întâmplase cu el, cu ObiWan, cu toţi cei pe care-i ştia sau despre care doar auzise.
Nu exista nici o excepţie.
Nu ştia cum putea să-l ajute.
— Nu ştiu, răspunse cu glas blând, dar ferm. N-am venit aici ca să eliberez sclavi. Dacă s-ar fi născut în Republică, l-am fi identificat demult şi ar fi putut deveni Jedi. Deţine calea, însă acum nu sunt sigur ce mai pot face pentru el.
Femeia încuviinţă resemnată, totuşi, sub masca acceptării, pe faţa ei se citea un licăr de speranţă.
* * *
Pe când Anakin consolida conexiunile releelor de forţă spre motorul stâng, îşi făcu apariţia un grup format din prietenii săi. Băieţii mai răsăriţi erau Kitster şi Seek, fata mai mică se numea Amee, iar rodianul era Wald. Anakin se opri din lucru, numai pentru a face prezentările.
— Uau, un astromec adevărat! Fluieră încetişor Kitster. Cum de-a dat norocul peste tine?
Anakin ridică din umeri.
— Şi asta nu-i tot, declară el, umflându-se în pene. Mâine concurez în cursa Boonta.
Kitster căscă ochii şi-şi dădu pe spate smocul de păr negru.
— Ce?! Cu asta?
