— Annie, locul meu e aici. Viitorul meu este aici. Pentru tine, e timpul să pleci... să te desparţi de mine. Nu te pot însoţi.

Băiatul înghiţi un nod imens.

— Atunci vreau să rămân cu tine. Nu vreau ca lucrurile să se schimbe.

Ea se încruntă, totuşi îi zâmbi încurajator.

— Annie, nu poţi opri schimbarea, tot aşa cum nu poţi opri sorii să apună. Ascultă-ţi inima, Annie! Ştii ce este bine.

Anakin inspiră adânc şi-şi plecă privirea. Totul se prăbuşea în interiorul lui, fericirea pe care o simţise se îndepărta, visele i se clătinau. Simţi apoi mâinile mamei strângându-le pe ale sale şi în atingerea aceea găsi puterea de a face lucrul pe care ştia că trebuia să îl facă.

Cu toate acestea, ochii îi lăcrimau când ridică privirea.

— Îmi vei lipsi tare mult, mamă, suspină el.

Shmi încuviinţă din cap.

— Te iubesc, Annie, spuse şi apoi îi dădu drumul mâinilor. Acum grăbeşte-te!

Anakin o îmbrăţişă strâns şi alergă spre dormitor, cu lacrimile şiroindu-i pe faţă.

* * *

Ajuns în camera sa, Anakin privi în jur încurcat. Pleca şi nu ştia când se va întoarce. Nu plecase niciodată de pe Tatooine şi nu cunoscuse decât pe locuitorii din Mos Espa şi pe cei care veneau să facă negoţ aici. Visase despre alte planete şi alte vieţi, despre cum va deveni pilot al unei nave spaţiale şi cavaler Jedi. Acum însă, când se afla înaintea răspântiei spre viaţa pe care şi-o dorise dintotdeauna, se simţea copleşit de impactul real al momentului.

Se trezi gândindu-se la bătrânul pilot spaţial, care-i spusese că n-ar fi fost deloc surprins să audă că Anakin Skywalker va fi mai mult decât un sclav. Îşi dorise asta mai mult ca orice şi sperase din tot sufletul să se întâmple.

Dar nu se gândise niciodată că va trebui să plece fără Shmi.

Îşi şterse lacrimile, luptându-se cu altele, şi-i auzi pe mama sa şi Qui-Gon vorbind în camera alăturată.

— Mulţumesc, spunea Shmi încet.

— Ai cuvântul meu că voi avea grijă de el, zise QuiGon cu glas profund şi liniştitor. Tu te vei descurca?

Anakin nu auzi răspunsul, ci doar cuvintele următoare ale mamei:

— Am avut parte de el atât de puţin timp...

Se opri apoi, tulburată. Anakin îşi impuse să nu mai asculte discuţia şi se apucă să-şi strângă hainele şi să le bage într-un rucsac. Nu avea multe, aşa că termină repede. Privi în jur, să vadă dacă nu uitase ceva important, şi ochii i se opriră asupra lui C-3PO, care stătea nemişcat pe bancul de lucru. Se apropie de el şi-l activă. Droidul de protocol rămase privindu-l.

— Ei bine, C-3PO, eu plec..., rosti solemn Anakin. Am fost eliberat. Plec cu o navă stelară...

Nu ştia ce să-i mai spună. Droidul îşi lăsă capul pe un umăr.

— Stăpâne Anakin, tu m-ai făcut şi îţi doresc numai bine. Deşi mi-aş fi dorit să fiu mai puţin dezbrăcat.

Băiatul suspină şi încuviinţă din cap.

— Îmi pare rău că n-am reuşit să te termin, C-3PO – să te acopăr şi toate celelalte. O să-mi lipseşti. Ai fost un prieten grozav, îi voi spune mamei să nu te vândă. Pa!

Îşi puse rucsacul în spate şi se grăbi să iasă din cameră, auzindu-l pe C-3PO strigând plângăcios:

— Să mă vândă? Vai de mine!

* * *

Îşi luă rămas bun de la mamă, mai bărbăteşte acum, mai decis, şi ieşi pe uşă cu Qui-Gon, ştiind ce avea să facă. Nu străbătuse nici zece metri, când Kitster, care-i urmărise încă de la încăierare, se grăbi să-i iasă în cale.

— Unde te duci, Annie? Îl întrebă neîncrezător.

Anakin inspiră adânc.

— Am fost eliberat, Kitster. Plec cu Qui-Gon. Într-o navă spaţială.

Ochii lui Kitster se holbară cât cepele şi gura i se deschise într-o exclamaţie mută. Anakin scotoci în buzunar şi scoase un pumn de credite pe care le întinse prietenului său.

— Uite, astea-s pentru tine.

Faţa smeadă a lui Kitster coborî spre bani, apoi reveni la Anakin.

— Trebuie să pleci, Annie? Chiar trebuie? Nu poţi rămâne? Annie, eşti un erou!

Anakin înghiţi un nod.

— Eu...

Privi de la Kitster la mama lui, care rămăsese în prag, uitându-se după el, apoi întoarse ochii spre Qui-Gon, care îl aştepta. După aceea, clătină din cap.

— Nu pot.

— Bine, încuviinţă Kitster.

— Bine, repetă Anakin.

— Mulţam pentru toate, Annie, spuse celălalt şi ochii i se umplură de lacrimi când luă creditele. Eşti cel mai bun prieten al meu.

— N-o să uit asta, îşi muşcă buza Anakin.

Îl îmbrăţişă impulsiv, după care porni în goană spre Qui-Gon. Înainte de a ajunge la el, se mai uită o dată înapoi spre mama lui. Silueta ei conturată în prag îl opri. Rămase locului indecis, sfâşiat de emoţii, apoi hotărârea deja zdruncinată se spulberă şi alergă către Shmi. Când ajunse lângă ea, plângea în hohote.

— Nu pot s-o fac, mamă, şopti agăţându-se de ea. Nu pot!

Tremura, icnind de suspine, şi totul se prăbuşea atât de rapid în

Interiorul său, încât nu putea decât s-o strângă în braţe. Shmi îl lăsă o clipă, alinându-l cu căldura trupului ei, apoi îl îndepărtă.

Îngenunche în faţa lui, privindu-l solemn.