Qui-Gon schimbă un zâmbet cald cu Shmi, încuviinţând din cap pentru performanţa fiului ei. Anakin era într-adevăr un băiat special.
Platforma se opri lin şi ocupanţii coborâră grăbiţi pe pistă. Lăsându-i pe tovarăşii lui să se alăture mulţimii pentru a-l sărbători pe învingător, maestrul Jedi se întoarse spre tribune. Urcă iute scările şi ajunse la loja privată a lui Watto. Un grup de extratereştri tocmai pleca, râzând şi glumind în mai multe limbi, numărând monede şi credite. Cu o expresie deprimată pe faţa albastră şi zbârcită, Watto plutea lângă un videcran, privind mulţimea care ovaţiona.
În secunda în care îl văzu pe Qui-Gon, deprimarea lui se transformă într-o furie nestăpânită şi se năpusti spre maestrul Jedi.
— Tu! M-ai tras pe sfoară! Ţopăi prin aer turbat de mânie. Ştiai că băiatul o să câştige! Habar n-am cum, dar ştiai! Am pierdut totul!
— Prietene, îi zâmbi blând Qui-Gon atunci când joci, mai şi pierzi! Se pare că azi n-a fost ziua ta norocoasă. Zâmbetul îi dispăru brusc de pe faţă: Adu imediat piesele în hangarul principal. Voi trece mai târziu pe la prăvălie, să-l iau pe băiat.
Toydarianul îşi lipi trompa de nasul maestrului Jedi.
— Nu-l poţi lua! N-a fost un pariu cinstit!
Qui-Gon îl măsură cu o privire rece.
— Vrei să discutăm cu Hutii? Sunt sigur că vor fi fericiţi să rezolve problema.
Watto se scutură ca şi cum ar fi fost pişcat, iar ochii ca nişte mărgele i se umplură de ură.
— Nu, nu! M-am săturat de şmecheriile tale!
Gesticulă hotărât: ia băiatul! Să plece!
Se îndepărtă şi zbură din lojă, cu trupul gârbovit sub aripile ce fâlfâiau nebuneşte. Qui-Gon îl privi îndepărtându-se, apoi coborî spre pistă, cu mintea preocupată deja de alte lucruri.
Dacă n-ar fi fost atât de absorbit de planurile sale, poate că ar fi zărit droidul spion Sith care-l urmărea.
* * *
Într-o oră, amfiteatrul se golise, vehiculele fuseseră depozitate sau duse la reparat, iar hangarul principal rămăsese aproape pustiu. Câţiva droizi de standuri strângeau rămăşiţele epavelor, intrând şi ieşind, preocupaţi de activitatea lor. Anakin, singurul pilot rămas în hangar, îşi cerceta vehiculul avariat. Era murdar şi răvăşit, cu părul vâlvoi şi faţa acoperită de sudoare şi murdărie. Hainele i se rupseseră în mai multe locuri, iar pe alocuri erau pătate de sânge; în cursul înfruntării cu Sebulba, se tăiase într-o bucată de metal.
Stând deoparte cu Padme şi Shmi, Qui-Gon îl privi gânditor, în vreme ce băiatul, Jar Jar, R2-D2 şi C-3PO examinau preocupaţi ataşul şi motoarele. ―Oare el să fie?‖, se întrebă maestrul Jedi pentru a suta oară, cântărind felul în care pilotase băiatul, maturitatea de care dăduse dovadă şi instinctele pe care le avea. ―Este oare posibil?‖
Îşi păstră însă întrebările pentru altă dată. Consiliul era cel care trebuia să decidă. Le părăsi pe femei, se apropie de băiat şi îngenunche lângă el.
— N-arăţi tocmai grozav, Annie, îi spuse încet, punându-şi mâinile pe umerii lui şi privindu-l în ochi, dar te-ai descurcat bine. Zâmbind încurajator, îi şterse o pată de murdărie de pe faţă. Gata, eşti ca nou.
Îi zbârli cu mâna părul ciufulit şi-l ajută să-şi bandajeze braţul rănit. Shmi şi Padme li se alăturară, îmbrăţişându-l şi sărutându-l pe Anakin. Îl cercetară grijulii, atingându-i obrajii şi fruntea.
— Ei... gata cu astea, mormăi el stânjenit.
Mama lui zâmbi, clătinând din cap.
— Este minunat ce ai reuşit aici, Annie. Îţi dai seama? Ai adus speranţă celor care nu mai aveau nici una. Sunt foarte mândră de tine.
— Îţi datorăm totul, adăugă repede Padme şi-l învălui într-o privire intensă şi caldă.
Anakin se împurpură la faţă.
— Faptul că mă simt aşa bine merita orice efort, surâse el.
Qui-Gon se apropie de locul unde componentele hiperpropulsiei erau încărcate într-o sanie repulsoare antigravitaţională, trasă de o pereche de eopi. Watto le livrase, după cum promisese, chiar dacă nu contenise cu cârcotelile şi cu ameninţările voalate. Qui-Gon verifică legăturile containerului, aruncă o privire spre sorii ce dogoreau în miezul zilei, apoi reveni la ceilalţi.
— Padme, Jar Jar, să mergem! Ordonă el brusc. Trebuie să ducem piesele la navă.
Râzând şi vorbind, se apropiară de eopi. Padme îl îmbrăţişă şi-l sărută din nou pe Anakin, apoi sui pe un eopie, în spatele lui Qui-Gon, pe care-l prinse de mijloc. Jar Jar sări pe al doilea animal, şi alunecă imediat de partea cealaltă, căzând grămadă. R2-D2 emise bip-uri încurajatoare, iar gunganul încercă din nou, reuşind acum să rămână cocoţat. Toţi îşi luară rămas bun, dar pentru Anakin era un moment dificil. Părea că ar fi vrut să-i spună ceva lui Padme, apropiindu-se pentru o clipă de ea şi privind-o, parcă în aşteptare. Nu reuşi însă decât să-i arunce o căutătură tristă şi confuză.
Încet, eopii se îndepărtară. Anakin şi Shmi rămaseră
în urmă cu C-3PO, fluturând din braţe.
— Până după-amiază mă întorc cu eopii, promise Qui-Gon peste umăr.
Padme nu aruncă nici o privire în urmă.
Qui-Gon şi tovarăşii săi ieşiră din Mos Espa şi intrară în deşert, cu R2-D2 în frunte, mergând înaintea eopilor şi a săniei în ritm constant. Sorii se înălţau rapid pe cer, era amiază şi căldura se ridica în valuri tremurătoare din nisip. Călătoria până la transportorul regal se desfăşură fără incidente.
Obi-Wan îi aştepta şi apăru pe rampa de acces, imediat ce se apropiară.
— Începusem să mă îngrijorez, spuse el fără nici un preambul.
Qui-Gon descălecă, apoi o ajută pe Padme să coboare.
— Apucă-te să instalezi generatorul de hiperpropulsie, îl instrui el. Eu mă întorc. Am de terminat o treabă.
— Treabă? Repetă ucenicul, ridicând dintr-o sprânceană.
— Nu va dura mult.
Obi-Wan îl studie o clipă, apoi suspină.
— De ce simt că ne-am ales cu alt ratat?
Qui-Gon îl prinse de braţ şi-l trase într-o parte, ca să nu fie auzit de ceilalţi.
— Este vorba despre băiatul datorită căruia avem piesele. Tăcu o clipă, apoi urmă: Cel a cărui mostră de sânge ai testat-o azi noapte.
Obi-Wan se uită la el prelung şi fix, apoi se întoarse şi se îndepărtă.
De pe o ridicătură din apropierea navei, ascuns sub lumina orbitoare a sorilor şi unduirea dunelor, droidul spion Sith rămase nemişcat pentru o ultimă transmisie, apoi se îndepărtă grăbit.
* * *
Anakin merse acasă cu mama şi cu C-3PO, încă îmbătat de euforia victoriei, dar luptându-se din greu cu tristeţea despărţirii de Padme. Nu se gândise ce se va întâmpla cu fata, dacă el ar fi câştigat cursa, ceea ce însemna că Qui-Gon ar fi căpătat generatorul de hiperpropulsie de care avea nevoie pentru repararea transportatorului. Aşa că, atunci când ea se aplecase să-l sărute şi să-l îmbrăţişeze de rămas bun, se gândise pentru prima dată în mod serios la situaţia respectivă. Încremenise, pradă unui vălmăşag de emoţii, şi, dintr-o dată, dorise să-i spună să rămână. Nu reuşise să pronunţe însă cuvintele acelea, ştiind cât de prostesc ar fi sunat, dându-şi seama că Padme nu putea în nici un caz să rămână pe planetă.
Rămăsese de aceea tăcut ca un droid fără vocoder, privind-o cum se îndepărtează alături de Qui-Gon, gândindu-se că o vedea probabil pentru ultima dată şi întrebându-se cum va trăi el de acum înainte.
Neputând să stea locului după ce ajunsese acasă, îl dusese pe C-3PO în dormitor, îl dezactivase şi ieşise din nou. Qui-Gon îi spusese că Watto îl învoise pentru restul zilei, aşa că putea să facă orice dorea până la întoarcerea cavalerului Jedi. Nu se gândea deloc la ce va urma, ci se plimbă pe strada principală din Mos Espa, salutându-i pe cei care-i strigau numele din fiecare casă, bucurându-se de recentul lui succes. Încă nu-i venea să creadă, totuşi simţea ca şi cum ar fi ştiut dinainte că va învinge. Apăruse Kitster, apoi Amee şi Wald, şi în curând fusese înconjurat de o duzină de prieteni.
