— Ai grijă, Annie, îi spuse.

El dădu din cap şi înghiţi un nod.

— Voi avea, mamă. Promit.

Femeia zâmbi, cald şi liniştitor, şi se îndepărtă. Anakin se apropie de ataş, privindu-i pe Kitster şi Jar Jar care deshămau eopii, pentru a fi duşi în afara pistei. R2D2 se apropie de Anakin şi emise câteva bip-uri de aprobare şi îmbărbătare. C-3PO îşi avertiză solemn stăpânul asupra pericolelor care-l pândeau dacă va conduce prea repede şi-i ură succes. Totul era pregătit.

Jar Jar îl bătu uşor pe băiat pe spate, dar faţa lui era îngrijorată şi alarmată.

— Asssta foarte periculoss, Annie. Zeiisa fie blânzi, prietene.

Cu coada ochiului, Anakin îl văzu pe Sebulba îndepărtându-se de vehiculul său, pentru a-l examina pe al băiatului. Legănându-se pe picioarele fusiforme, ocoli motoarele Radon-Ulzer, cercetându-le cu un interes nedisimulat. Oprindu-se în cele din urmă lângă cel stâng, se ridică brusc şi lovi un stabilizator, după care privi rapid în jur, să vadă dacă nu-l observase cineva.

Padme apăru şi se aplecă, pentru a-l săruta pe Anakin pe obraz. Ochii ei negri îl fixau cu intensitate.

— Toate speranţele noastre sunt în tine, îi şopti.

Anakin îşi răsfrânse buza inferioară.

— Nu vă voi dezamăgi.

Fata îl privi îndelung, apoi se îndepărtă. Sebulba se strecură imediat lângă Anakin. Apropiindu-şi ameninţător faţa zbârcită de a băiatului.

— De data asta nu vei mai scăpa, rahat de sclav, şuieră el încet, rânjind. Eşti poodoo de bantha.

Anakin nu dădu înapoi, ci-l privi rece pe dug.

— Nu conta pe asta, faţă slinoasă.

Qui-Gon venea spre ei, aşa că Sebulba se îndreptă spre vehiculul său, cu o privire plină de răutate. Trompetele sunară şi dinspre mulţime se auzi un alt val de ovaţii. Jabba huttul se târî pe marginea lojii regale şi-şi ridică braţele groase.

— Kaa bazza kundee da tam hdrudda! Mormăi el. Sănceapă cursa!

Vuietul tribunelor crescu încă şi mai mult. Qui-Gon îl ajută pe Anakin să urce în ataş. Băiatul se instală în scaun, îşi fixă centurile de siguranţă, puse casca veche şi coborî ochelarii de protecţie.

— Eşti pregătit, Annie? Întrebă calm maestrul Jedi.

Băiatul încuviinţă din cap, cu o expresie de concentrare intensă. Qui-Gon privi în ochii lui.

— Nu uita, focalizează-te asupra clipei. Simte, nu gândi! Încrede-te în instinctele tale.

Îi puse o mână pe umăr şi zâmbi.

— Forţa fie cu tine, Annie!

Apoi se îndepărtă, iar Anakin Skywalker rămase singur.

* * *

Qui-Gon se strecură rapid prin mulţime, îndreptându-se către platforma unde-l aşteptau Shmi, Padme şi Jar Jar. Aruncă o singură privire înapoi spre Anakin şi-l văzu aranjându-şi calm ochelarii. Maestrul Jedi încuviinţă mulţumit. Băiatul avea să se descurce perfect.

Urcă împreună cu gunganul şi femeile pe platformă, exact când aceasta începuse să se ridice, pentru a ajunge la înălţimea de la care aveau să vizioneze cursa. Shmi se uită la el îngrijorată şi întrebătoare.

— E în ordine, o asigură Qui-Gon, atingându-i umărul.

Padme clătină din cap, neîncrezător.

— Voi, Jedi, sunteţi prea imprudenţi, murmură ea. Regina...

— Regina se încrede în judecata mea, tânără cameristă, o întrerupse Qui-Gon, adresându-i-se numai ei.

Presupun că ar trebui să ai şi tu încredere.

— Presupui prea multe, îl fulgeră fata cu privirea.

Platforma de vizionare se fixă la înălţimea stabilită şi toţi ochii se întoarseră spre concurenţi. Cuplajele energetice fură activate şi curenţii electromagnetici puternici se arcuiră între discurile coaxiale, legând într-un singur ansamblu motoarele gemene ale ataşelor. Apoi motoarele însele începură să ambaleze, vuietul şi rateurile lor amestecându-se cu uralele mulţimii, pentru ca în cele din urmă să le acopere complet. Stegarii şi mecanicii se retraseră, eliberând linia de start de sub arcada care marca startul şi finalul cursei. Deasupra se aprinse o lumină roşie, care îi ţinea pe concurenţi pe loc. Anticipând apariţia luminii verzi, piloţii ambalară motoarele; carcasele masive vibrară sub forţa puterii generate, iar cablurile ce le legau de ataşe se tensionară, ameninţând să plesnească.

Lângă Qui-Gon, Jar Jar Binks îşi acoperi ochii înfricoşat.

— Privesssc eusa nusa. Asssta murdar va fi! Deşi nu putea s-o spună cu glas tare, maestrul Jedi gândea la fel. Calm, Anakin Skywalker! Gândi în sinea lui.

Concentrează-te!

Apoi lumina de deasupra liniei de start se preschimbă în verde-strălucitor şi cursa începu.

13.

Când lumina deveni verde, Anakin împinse brusc cele două manete gemene, transmiţând putere maximă motoarelor Radon-Ulzer. Uriaşele turbine de rachetă se încordară, urlară ca o fiară în captivitate... şi amuţiră în clipa următoare.

Băiatul îngheţă. În jurul lui, concurenţii ţâşniră într-o cacofonie de zgomote şi sclipiri metalice, lăsând în urmă numai nisipul ridicat în vârtejuri în aer. În câteva secunde, băiatul rămăsese singur, cu excepţia cvadrataşului lui Ben Quadinaros, blocat de asemenea pe linia de start.

Mintea lui Anakin gonea disperată. Apăsase prea tare acceleraţia şi alimentase cu prea mult combustibil pentru un start de pe loc. Motoarele recondiţionate nu suportau atâta putere dintr-o dată, dacă vehiculul nu se afla deja în mişcare. Smuci manetele înapoi, aducându-le în punctul mort. Coborî comutatoarele alimentării, golind conductele şi reetanşându-le. Trase adânc aer în piept şi apăsă butoanele de aprindere. Starterele porniră şi motoarele Radon-Ulzer se treziră la viaţă, tuşind asurzitor. Băiatul pompă combustibil, dar mai precaut de data aceasta, chiar dacă nerăbdarea îi clocotea prin vine, apoi împinse încet manetele. Motoarele ţâşniră, trăgând după ele ataşul şi pe băiat, demarând fulgerător.

Anakin porni în urmărire, având în minte un singur gând. Nu-l preocupa nimic altceva decât punctele îndepărtate ce marcau poziţiile celorlalţi concurenţi. Vâjâi peste întinderea deşertului, iar zgomotul făcut de motoare spori treptat şi terenul de dedesubt se contopi într-un val de căldură şi lumină. Traseul era plat şi deschis la început, aşa că apăsă mai mult pe manete. Accelerase atât de rapid, încât totul din jur se transformase într-o ceaţă scăldată în soare.

Primele formaţiuni de roci se profilară pe orizont. Anakin îi putea zări acum pe ceilalţi concurenţi, forme metalice luminoase gonind peste şes, cu duzele scuipând în urmă foc şi fum. Se apropia de ei rapid, cu turbinele Radon-Ulzer urlând. Ştia bine că în linie dreaptă nu existau motoare mai bune decât ale lui.

Un fior de surescitare arzător i se strecură prin vene, când îi prinse din urmă pe concurenţii din coada plutonului.

Trase manetele spre înapoi când ajunse lângă ei, oferindu-şi astfel spaţiu de manevră. Trecu printre doi de parcă aceştia ar fi stat pe loc, ocolindu-l pe primul prin stânga şi pe al doilea prin dreapta, profitând de puţinul spaţiu dintre ei. După aceea, apăsă din nou manetele, şi acceleraţia îl izbi apăsându-l în scaunul capitonat. Următorul prins din urmă fu Gasgano, cel cu multe membre. Apropiindu-se de ataşul cu bot turtit al troikenului, Anakin se pregăti să-l depăşească. În depărtare se vedea Canionul Arcuit şi dorea să nu-l încurce nimeni când trecea prin el. Manevrând cu precauţie, intenţiona să ocolească prin dreapta, dar Gasgano îl văzu şi-i tăie calea. Anakin aşteptă, apoi viră spre stânga, încercând din nou. În zadar; Gasgano îi tăie din nou calea. Continuară să gonească în zigzag deasupra deşertului, ca un dragon krayt în urmărirea unui şoarece womp.

Pe orizont se profilă linia zimţată a unui podiş scund. Anakin încetini, lăsându-l pe troiken să creadă că se pregătea pentru o coborâre în josul stâncii. Aruncând repede o privire peste umăr, să vadă unde-i băiatul, Gasgano îşi păstră poziţia până ajunse la marginea podişului, apoi intră primul în coborâre. În aceeaşi clipă, Anakin apăsă puternic pe manete şi acceleră cu o asemenea viteză, încât trecu exact pe deasupra lui Gasgano, care nu mai avu timp să facă vreo manevră.

Dunga neagră a canionului crescu în faţă şi Anakin pătrunse cu dibăcie în întunericul răcoros dinapoia intrării înguste. Motoarele zumzăiau nerăbdătoare, sincronizate prin cuplajele de energie, iar cablurile de oţelton trăgeau ataşul cu precizie prin curbele ameţitoare. Anakin manevra manetele cu minim de mişcări, urmărind în minte traseul – fiecare curbă, fiecare deviere, fiecare ridicare şi coborâre. Totul îi era clar şi sigur. Totul era vizibil pentru el.

Străbătu rapid canionul şi ieşi din nou deasupra şesului plat. În faţă, Mawhonic şi Sebulba se luptau pentru primul loc, dar până la ei mai avea de depăşit o duzină de concurenţi. Forma distinctivă în X a motoarelor lui Sebulba se ridica şi cobora, căutând poziţia optimă, dar ataşul aerodinamic al lui Mawhonic se desprindea treptat de dug.

Apoi Sebulba acceleră şi viră violent spre stânga, năpustindu-se spre celălalt pilot. Mawhonic reacţionă instinctiv, virând tot la stânga... direct într-o formaţiune masivă de roci, şi dispăru într-o minge uriaşă de flăcări şi fum negru.