— Regina a dispărut şi poporul tău moare de foame!

Bibble rămase ferm pe poziţie.

— Nabooenii nu se vor lăsa intimidaţi, nici chiar dacă vor plăti vieţi nevinovate...

— Poate c-ar trebui să-ţi fie teamă pentru viaţa ta, guvernatorule! Îl întrerupse tăios Gunray. Sunt şanse mari ca tu să mori înaintea poporului tău! Tremura de furie şi dintr-o dată ajunse la capătul răbdării. De ajuns! Explodă el. Luaţi-l de aici!

Droizii se mişcară rapid, înconjurându-l pe Bibble şi separându-l de compatrioţii lui.

— Invazia asta nu vă va aduce nimic! Strigă peste umăr guvernatorul, pe când era scos din încăpere. Suntem o democraţie! Poporul a ales, vicerege! Nu va trăi sub jugul tiraniei...

Restul spuselor sale se pierdu, în timp ce Bibble dispărea prin uşa din spatele sălii. Oficialităţile nabooene îl urmară, tăcute şi abătute.

Neimoidianul se uită o clipă după ei, apoi îşi întoarse atenţia asupra lui OOM-9, comandantul droizilor de luptă, care se apropiase cu chip metalic inexpresiv.

— Trupele sunt pe poziţie şi se pregătesc să cerceteze mlaştinile, în căutarea presupuselor oraşe submarine, raportă acesta cu voce inflexibilă. Nu peste mult timp, vor fi scoase la iveală.

Gunray aprobă din cap şi-l concedie printr-un gest al mâinii. Nu acorda nici o importanţă sălbaticilor care ocupau mlaştinile. Aveau să fie zdrobiţi în scurt timp. Din toate punctele de vedere, planeta se afla acum sub controlul lui.

Se lăsă pe spate în mecanoscaun şi simţi că începea să-i revină calmul. Nu mai rămânea decât ca lorzii Sith să i-o aducă pe regină. Cu siguranţă, ei nu vor întâmpina nici o greutate în această privinţă.

Oricum, ştia că nu va fi pe deplin fericit decât după ce toată tărăşenia se va fi sfârşit.

* * *

La bordul transportorului regal, Anakin tremura întrun colţ al cabinei centrale, încercând să-şi dea seama ce ar fi trebuit să facă pentru a se încălzi. Toţi ceilalţi dormeau, şi el însuşi adormise, dar numai pentru scurt timp, fiind tulburat de vise. Se trezise înconjurat de linişte şi nu reuşise să se clintească, paralizat de ceva mai mult decât de o simplă răceală.

Jar Jar dormea în partea cealaltă a cabinei, lungit într-un scaun, cu capul pe spate, sforăind puternic. Nimic nu-l împiedica pe gungan să doarmă, sau să mănânce. Băiatul zâmbi uşor. R2-D2 rămăsese în apropiere, în poziţie de drepţi, tăcut, doar cu ledurile clipindu-i încetişor.

Anakin privi în beznă, silindu-se să se mişte, să iasă din inerţia care-l cuprinsese. Visele însă continuau să-l obsedeze. Se trezise gândindu-se la mama şi la casa lui, şi totul i se prăbuşise în interior; îi era atât de dor de Shmi! Crezuse că va fi mai bine când va fi departe, dar nu se întâmplase aşa. Totul îi aducea aminte de mamă şi, dacă încercă să închidă ochii pentru a-şi alunga amintirile, când îi redeschidea, faţa ei îl aştepta, suspendată în întunericul gândurilor sale, neliniştită şi obosită.

Lacrimi nechemate îi umplură ochii. Poate că făcuse o greşeală, plecând. Poate c-ar fi trebuit să se întoarcă acasă. Atât însă că acum nu mai putea. Poate că nu va mai ajunge niciodată acasă.

O siluetă subţire pătrunse în cabină şi lumina unui videcran dezvălui faţa blândă a lui Padme. Nemişcată, cioplită parcă în piatră, fata apăsă un buton şi porni înregistrarea transmisiei lui Bibble către regina Amidala, în care guvernatorul îi cerea să revină acasă, să-şi salveze poporul de la înfometare, să-l ajute acum, când era în pericol. Urmări înregistrarea până la sfârşit, apoi o opri şi rămase privind în gol, cu capul plecat.

Ce făcea oare acolo?

Brusc, Padme păru să-l simtă mişcându-se pe Anakin şi se întoarse rapid spre locul unde era ghemuit. Când se apropie şi îngenunche lângă el, băiatul observă că faţa ei frumoasă părea obosită şi plină de griji. Se încordă, străduindu-se din răsputeri să se oprească din plâns, dar nu reuşi să-şi ascundă nici lacrimile şi nici tremuratul.

— Nu te simţi bine, Annie? Îl întrebă ea încet.

— E foarte frig, reuşi el să şoptească.

Padme zâmbi, îşi scoase jacheta groasă şi i-o puse pe umeri, învelindu-l bine.

— Vii de pe o planetă călduroasă, Annie. În spaţiu, este frig.

Anakin încuviinţă din cap, strângându-şi jacheta pe lângă trup.

Se şterse la ochi, apoi spuse:

— Pari tristă.

— Regina este îngrijorată, răspunse fata. Poporul ei suferă, moare. Trebuie să convingă Senatul să intervină, altminteri... Lăsă fraza neterminată. Nu sunt sigură ce se va întâmpla, rosti într-un târziu cu glas distant, desprinzându-şi ochii de ai lui şi aţintindu-i în depărtare.

— Nici eu nu ştiu ce se va întâmpla cu mine, recunoscu Anakin îngrijorat. Nu ştiu dacă voi mai vedea vreodată...

Se opri, cu gâtul uscat, şi cuvintele se destrămară. Inspiră adânc, se încruntă şi strecură mâna în buzunar.

— Uite! L-am făcut să-ţi aducă aminte de mine. L-am sculptat într-o bucată de japor. Ia-l! Îţi va aduce noroc.

Îi întinse un pandantiv complicat, sculptat în lemn. Padme îl examină o clipă, cu faţa ascunsă de umbre, apoi îl puse la gât.

— Este foarte frumos. Dar nu voi avea nevoie de el, ca să-mi aduc aminte de tine. Îşi ridică faţa redevenită zâmbitoare. Cum mi-aş putea uita viitorul soţ? Gânditoare, privi din nou pandantivul, atingându-l cu degetele. Multe lucruri se vor schimba când vom ajunge pe Coruscant, Annie, dar nu şi grija mea faţă de tine.

Băiatul aprobă din cap, înghiţindu-şi nodul din gât.

— Ştiu. Nici eu nu voi înceta să mă gândesc la tine. Doar că-mi este...

Vocea i se frânse şi lacrimile îi izbucniră iarăşi din ochi.

— Îţi este dor de mama ta, încheie ea.

Anakin încuviinţă tăcut, ştergându-şi ochii, incapabil să scoată vreun cuvânt, iar Padme Naberrie îl strânse puternic la piept.

16.

Cu mult înainte să se fi apropiat suficient de Coruscant, orice călător spaţial putea spune că planeta diferea mult faţă de altele. Veteranii experimentaţi erau întotdeauna surprinşi de modul straniu în care o vedeau din spaţiu; Coruscantul nu reflecta nuanţele azurii sau albe ale planetelor încă acoperite de vegetaţie, ci un straniu luciu argintiu, care sugera răsfrângerea luminii solare pe o suprafaţă metalică.

Impresia nu era înşelătoare. Apuseseră demult zilele în care aspectul naturii de pe Coruscant fusese unul normal. Capitala Republicii se extinsese de-a lungul secolelor, clădire după clădire, până ce învăluise toată planeta. Pădurile, munţii, apele şi formaţiunile naturale fuseseră înghiţite. Atmosfera era filtrată prin regulatoare de oxigen şi purificată cu ajutorul unor epuratoare uriaşe, iar apa era adunată şi păstrată în acvifere artificiale imense. Animalele băştinaşe, păsările, plantele şi peştii puteau fi întâlnite numai în muzee sau în rezervaţiile interioare cu climat artificial strict controlat. Aşa cum Anakin vedea pe videcranul din transportorul regal, care cobora lent, Coruscant devenise o planetă a zgârie-norilor, ale căror turnuri metalice sclipitoare se ridicau ca o pădure de suliţe, o armată de uriaşi îngheţaţi ce acopereau orizontul în toate direcţiile.

Băiatul privea fascinat planeta-metropolă, căutând fără să găsească o breşă în jungla nesfârşită a clădirilor. Privi spre Ric, şi pilotul spuse zâmbind:

— Coruscant, capitala Republicii, o planetă uriaşă transformată într-un singur oraş. Îi făcu cu ochiul: Un loc care merită să fie vizitat, dar eu unul nu mi-aş dori să trăiesc aici.

— E imensă! Şopti băiatul.

Intrară pe un culoar de trafic descendent şi străbătură încet labirintul de clădiri, lunecând pe liniile de ghidare magnetice care pilotau vehiculele aeriene. Pilotul îi explică lui Anakin principiul lor de funcţionare, dar băiatul asculta numai cu jumătate de ureche, cu atenţia atrasă de imensitatea oraşului-planetă. În spatele lor, Jedi se mişcau silenţioşi, iar Jar Jar se ghemuise într-o parte, holbându-se la videcran, îngrozit evident de ceea ce vedea. Anakin ştia că gunganului îi lipsea familiaritatea smârcurilor natale, aşa cum el însuşi se gândea cu nostalgie la deşert.

Transportorul regal încetini şi mai mult, părăsi culoarul de trafic şi coborî pe un doc plutitor, lângă un cvartal de clădiri imense. Anakin privi în jos, măcinat de îndoieli. Se găseau la câteva sute de etaje deasupra solului, ceea ce însemna multe sute de metri. Îşi feri privirea, simţind un nod în stomac.

Nava andocă de platformă cu o zguduitură uşoară şi barele antigravitaţionale o prinseră imediat, fixând-o. Regina aştepta în coridorul principal, alături de Panaka, cameriste şi gărzi. Făcu un semn din cap spre Qui-Gon, indicându-i să deschidă drumul. Zâmbindu-i repede lui Padme, Anakin îl urmă îndeaproape pe maestrul Jedi, care se apropie de trapă.

Aceasta glisă, deschizându-se. Rampa fu coborâtă, şi Jedi, Anakin şi Jar Jar ieşiră sub lumina soarelui lui Coruscant. Câteva minute bune, băiatul se strădui din răsputeri să nu se lase copleşit de ceea ce vedea, lucru încă mai dificil de realizat după ieşirea din transportor. Menţinu ochii pironiţi asupra rampei şi a lui Qui-Gon, fără să arunce vreo privire în jur, de teama de a nu călca în gol.

Doi bărbaţi în robe senatoriale aşteptau la capătul rampei, flancaţi de un contingent de gărzi republicane. Jedi se apropiară de ei şi se înclinară scurt, în semn de salut. Anakin şi Jar Jar îi imitară repede, chiar dacă numai Anakin ştia faţă de cine îşi arătau respectul şi din ce motiv.

Apoi apăru regina Amidala, îmbrăcată în veşminte negru-auriu, cu acoperământul de cap penat care-i conferea statură şi fluiditate mişcărilor, când coborî pe rampă. Cameristele o înconjurau, în mantii stacojii, cu feţele abia vizibile sub glugi. Erau escortate de Panaka şi de gărzile nabooene.