^ - Da' brânză nu e? şopti Niculae indignat, uitându-se la maică-sa.
- Du-te de-o ia din burta lui Duţulache! răspunse mama.
- Da' ce! Ce Duţulache? Mie să-mi dai brânză, zise iar Niculae, trânti lingura pe masă.
- Parcă spuneai că să le mănânce lupii de oi, îngână femeia mai moal cu
un glas nepăsător.
- Mănâncă, mă, acilea şi nu te mai miorlăi, puturosule! Te găsi brân Când e, te uiţi chiondărâş la ea, zise tatăl nepăsător şi el,'înghiţind dumicat mare.
Niculae amuţi. Pieptul i se ridică şi coborî repede; buzele îi tremura: Câteva clipe se uită la maică-sa. Femeia mânca cu gândurile în altă pari Băiatul se uită atunci spre soră-sa Ilinca, dar fiecare mânca repei însufleţit pe neaşteptate, tăcut şi parcă nemaisimţind pe cel de alăt Băiatul înghiţi greu, se ridică de la masă şi ieşi afară. Aproape că nimi nu-l luă în seamă.
- Dacă mănânci, mi-eşti ca un frate, Niculae, zise Achim batjocoriţi dacă
nu mănânci, mi-eşti ca doi.
- Să te ia naiba, izbucni băiatul hohotind şi făcându-se nevăzut. Pe faţa femeii trecu o umbră de durere auzind plânsul de afară
copilului.
- De ce nu-l laşi în pace Ilie? şopti ea, privindu-şi bărbatul fără teai N-ajunge că îl trimeţi ca vai de capul lui şi rabdă de sete toată ziua oile? II mai faci şi puturos. Voi vă duceţi şi munciţi ca oamenii, vă odihniţi, aveţi apă, mâncaţi, şi el, săracu, rabdă de sete toată ziua şi alea: după zăpăcita aia de Bisisica...
~'\ 18
Moromete se sculă de la masă tăcut şi ieşi afară. După câtva timp se
[Uziră câteva cuvinte înnăbuşite şi pe urmă tatăl se întoarse ţinându-l pe ,aiat de mână.
- Stai şi mănâncă, nu te prosti, zise Moromete aşezându-l la masă. -i, fa, nişte brânză, hai, el se duce cu oile, de!
- Nu mănânc brânză, scrâşni Niculae, ştergându-şi obrajii pătaţi de acrimi.
- Mănâncă-mă pe mine atunci, răspunse omul.
Strachina de pe masă se golise între timp. Catrina se întoarse şi apucă
,ala din spate.
- Nu-i arde lui de brânză, zise ea, turnând în strachină. I-e necaz că să
rămână repetent. I-e necaz şi lui că anul trecut i-a luat-o a lui percitoru ainte, că tot aşa, te-ai apucat să-l trimiţi cu oile... Parcă mureai dacă-l sai barem o lună, acolo, să se ducă... i-e drag şi lui...
- Ia mai lasă, zise Ilinca, uitându-se supărată spre maică-sa. Ne găsi la!
Taci, fa, din gură, proasto! zise mama, ridicând mâna ameninţător ;pre fată.
- Fă! Fă! Fă, n-auzi? mormăi Moromete. Pune, fa, mâncarea şi mai rage-te pe fălcile alea că te-or fi durând de când vorbeşti! Altă treabă
■avem noi acuma! Ne apucăm să studiem. Mai bine vezi ce-o să faci, că
lâine dimineaţă... dar ce zic eu: mâine dis-de-dimineaţă o să vie ăla să-ţi a ţoalele din casă.
- De ce să-mi ia ţoalele din casă? întrebă femeia nevinovată.
- Aşa! Ca să se mire proştii, răspunse omul. Vezi că se umflă laptele...
Tita se întoarse şi dădu la o parte de pe vatră o oală plină cu lapte.
atrina turnă iarăşi ciorbă în strachina de pe masă, care între timp iar se
;olise.
- Ce faci, mă, că am vorbit iar cu Cătănoiu. Zice că săptămâna asta
•leacă la Bucureşti, zise Achim, uitându-se pe sub sprâncene la tatăl său.
- Ducă-se învârtindu-se! răspunse Moromete posomorându-se deodată.
Niculae, care începuse să mănânce, lăsă lingura pe masă şi se uită cu iesaţ la fratele său vitreg. Nepăsător, Achim continuă, făcând o socoteală
simplă:
- Avem douăzeci şi patru de oi, toate cu lapte. Asta înseamnă două lUte patruzeci de lei pe zi. într-o săptămână...
- înseamnă, răspunse Moromete batjocoritor. înseamnă prostia ta din p.
~ Mă, eu ţi-am spus! zise Achim cu dispreţ parcă. La toamnă trebuie plătim banca. Eu zic că trebuie să-mi spui o dată, dacă îmi dai sau nu-mi dai drumul!
