copilului.

- De ce nu-l laşi în pace Ilie? şopti ea, privindu-şi bărbatul fără teai N-ajunge că îl trimeţi ca vai de capul lui şi rabdă de sete toată ziua oile? II mai faci şi puturos. Voi vă duceţi şi munciţi ca oamenii, vă odihniţi, aveţi apă, mâncaţi, şi el, săracu, rabdă de sete toată ziua şi alea: după zăpăcita aia de Bisisica...

~'\ 18

Moromete se sculă de la masă tăcut şi ieşi afară. După câtva timp se

[Uziră câteva cuvinte înnăbuşite şi pe urmă tatăl se întoarse ţinându-l pe ,aiat de mână.

- Stai şi mănâncă, nu te prosti, zise Moromete aşezându-l la masă. -i, fa, nişte brânză, hai, el se duce cu oile, de!

- Nu mănânc brânză, scrâşni Niculae, ştergându-şi obrajii pătaţi de acrimi.

- Mănâncă-mă pe mine atunci, răspunse omul.

Strachina de pe masă se golise între timp. Catrina se întoarse şi apucă

,ala din spate.

- Nu-i arde lui de brânză, zise ea, turnând în strachină. I-e necaz că să

rămână repetent. I-e necaz şi lui că anul trecut i-a luat-o a lui percitoru ainte, că tot aşa, te-ai apucat să-l trimiţi cu oile... Parcă mureai dacă-l sai barem o lună, acolo, să se ducă... i-e drag şi lui...

- Ia mai lasă, zise Ilinca, uitându-se supărată spre maică-sa. Ne găsi la!

Taci, fa, din gură, proasto! zise mama, ridicând mâna ameninţător ;pre fată.

- Fă! Fă! Fă, n-auzi? mormăi Moromete. Pune, fa, mâncarea şi mai rage-te pe fălcile alea că te-or fi durând de când vorbeşti! Altă treabă

■avem noi acuma! Ne apucăm să studiem. Mai bine vezi ce-o să faci, că

lâine dimineaţă... dar ce zic eu: mâine dis-de-dimineaţă o să vie ăla să-ţi a ţoalele din casă.

- De ce să-mi ia ţoalele din casă? întrebă femeia nevinovată.

- Aşa! Ca să se mire proştii, răspunse omul. Vezi că se umflă laptele...

Tita se întoarse şi dădu la o parte de pe vatră o oală plină cu lapte.

atrina turnă iarăşi ciorbă în strachina de pe masă, care între timp iar se

;olise.

- Ce faci, mă, că am vorbit iar cu Cătănoiu. Zice că săptămâna asta

•leacă la Bucureşti, zise Achim, uitându-se pe sub sprâncene la tatăl său.

- Ducă-se învârtindu-se! răspunse Moromete posomorându-se deodată.

Niculae, care începuse să mănânce, lăsă lingura pe masă şi se uită cu iesaţ la fratele său vitreg. Nepăsător, Achim continuă, făcând o socoteală

simplă:

- Avem douăzeci şi patru de oi, toate cu lapte. Asta înseamnă două lUte patruzeci de lei pe zi. într-o săptămână...

- înseamnă, răspunse Moromete batjocoritor. înseamnă prostia ta din p.

~ Mă, eu ţi-am spus! zise Achim cu dispreţ parcă. La toamnă trebuie plătim banca. Eu zic că trebuie să-mi spui o dată, dacă îmi dai sau nu-mi dai drumul!

19

i

Catrina care ascultase se amestecă şi ea:

- Lasă-l, mă, să se ducă. Nu e vorba numai de bancă, dar sunt şi băieţi mari... N-au o treantă pe ei... Cu ce să-şi cumpere?

- Şi ce băgaţi în voi dacă pleacă cu oile? întrebă Moromete curios.

- Cum ce băgăm? Mai e o găină, mai e un miel!...

- A! făcu Moromete, oile pleacă, mieii rămân! Dar muierea parcă nu auzi.

- Şi pe urmă, zise ea, peste o săptămână, două, începe secerea, facem pâine... Am trăit noi şi fără oi!

- Taci, mamă, din gură, zise Ilinca scoasă parcă din sărite. Să vii 1» deal şi să munceşti şi să vezi pe urmă cum e fără lapte...

- Las-o, Ilinco, că o găsiră găinile şi mieii. E plină de găini şi miei, zise tatăl cu ironie.

Niculae se întoarse spre soră-sa şi-i arse o palmă peste cap, scrâşnind din dinţi.

- Ce ai, mă, eşti nebun? ţipă fata.

- Ce te-amesteci?! răspunse Niculae, sărind în sus de la masă, gata să

fugă afară.

- Niculae, dacă mă scol la tine, te dau cu capul de pereţi până îţi ies bolboşile ochilor, zise Moromete fulgerându-l cu privirea.

- Ce s-amestecă ea? zise băiatul arţăgos.

- Ce e, mă, îţi pare bine că n-o să te mai duci cu oile?! întrebă Tita cu glas subţire şi înalt. Nu-ţi fie frică, ai să mergi la deal să dea zece sudori din tine.

- Ce-aveţi, fa, cu el? se răsti mama furioasă. Nu puteţi să vă vedeţi de treabă?

- Tu îi dai nas, zise Tita.

- Vezi să nu-ţi dau eu una peste nas, ameninţă mama.