19
i
Catrina care ascultase se amestecă şi ea:
- Lasă-l, mă, să se ducă. Nu e vorba numai de bancă, dar sunt şi băieţi mari... N-au o treantă pe ei... Cu ce să-şi cumpere?
- Şi ce băgaţi în voi dacă pleacă cu oile? întrebă Moromete curios.
- Cum ce băgăm? Mai e o găină, mai e un miel!...
- A! făcu Moromete, oile pleacă, mieii rămân! Dar muierea parcă nu auzi.
- Şi pe urmă, zise ea, peste o săptămână, două, începe secerea, facem pâine... Am trăit noi şi fără oi!
- Taci, mamă, din gură, zise Ilinca scoasă parcă din sărite. Să vii 1» deal şi să munceşti şi să vezi pe urmă cum e fără lapte...
- Las-o, Ilinco, că o găsiră găinile şi mieii. E plină de găini şi miei, zise tatăl cu ironie.
Niculae se întoarse spre soră-sa şi-i arse o palmă peste cap, scrâşnind din dinţi.
- Ce ai, mă, eşti nebun? ţipă fata.
- Ce te-amesteci?! răspunse Niculae, sărind în sus de la masă, gata să
fugă afară.
- Niculae, dacă mă scol la tine, te dau cu capul de pereţi până îţi ies bolboşile ochilor, zise Moromete fulgerându-l cu privirea.
- Ce s-amestecă ea? zise băiatul arţăgos.
- Ce e, mă, îţi pare bine că n-o să te mai duci cu oile?! întrebă Tita cu glas subţire şi înalt. Nu-ţi fie frică, ai să mergi la deal să dea zece sudori din tine.
- Ce-aveţi, fa, cu el? se răsti mama furioasă. Nu puteţi să vă vedeţi de treabă?
- Tu îi dai nas, zise Tita.
- Vezi să nu-ţi dau eu una peste nas, ameninţă mama.
- Mă, se vede că nu sunteţi munciţi, mă!!! se prăbuşi Moromete uimire.
Păi eu când veneam de la deal adormeam cu dumicatul în guri Acu' vă sparg oalele şi străchinile astea în cap! Nici la sfânta masă r v-astâmpăraţi!
Niculae, stai jos şi bagă în tine şi dacă mai sufli o vori te... te...
Toţi lăsară ochii în jos şi se făcu tăcere. Catrina schimbă strachina turnă
al doilea fel de mâncare, laptele fiert. Moromete luă două felii mămăligă şi le puse în strachina plină. în aceeaşi clipă, vreo şase ling se îndreptară spre mijlocul mesei şi începură să dumice mămăliga strachină. Niculae îşi strecurase şi el lingura printre ceilalţi şi abia izbul să apuce ceva şi să ducă
la gură. Strachina se goli numaidecât. Femeî' umplu iarăşi. într-un timp, Niculae prinse lingura soră-sii într-a lui izbi afară, scrâşnind, stropindu-i pe toţi cu laptele fierbinte. în ac
20
acec
clipă, palma lui Moromete se ridică şi căzu pe capul lui ca o greutate de fier, detunându-l. Băiatul încremeni cu ochii holbaţi, strânse din dinţi şi r3suflă
greu. Deşi stătea jos, se clătină şi se lungi moale alături de masă.
- Scoal' în sus! zise Moromete încet, dar cu un glas îndesat. Băiatul se ridică în palme şi genunchi, rămase astfel o clipă, apoi se ridică în capul oaselor.
- Ia şi mănâncă! rosti cu acelaşi glas omul.
Niculae se întoarse spre masă, aruncă spre soră-sa o privire care mocnea de ură şi apucă lingura în mână. în acest timp, însă, strachina se golise iarăşi. Femeia turnă a treia oară, se uită spre Ilinca şi lăsă oala în jos.
- Gata, ăsta e tot laptele, zise ea, deşi nu-l răsturnase pe tot... Până la sfârşitul mesei, nimeni nu mai vorbi. Moromete îşi întinse picioarele şi împinse masa mai încolo de lângă el, frecându-şi mâinile una de alta să se cureţe de mămăligă. Femeia şi fetele strângeau oalele şi străchinile.
- Să nu vii încoace, lovi-te-ar jigodia, că-ţi sparg capul, zise Catrina, ameninţând câinele care aştepta pe prispă să se răstoarne masa.
- Apă a băut? rânji Paraschiv, încercând să zâmbească, repetând ironia tatălui.
- Mai şi vorbeşti! bombăni femeia.
- Paraschive, după demâncare ce urmează? întrebă Moromete.
- O ţigare, răspunse Niculae.
- Ce e, mă, ai înviat? zise Ilinca râzând. Ai un cap ca de dovleac.
