p
p ș
g
g
p
câștige.
„Hai să mergem la vulpoi. Să hotărască el asupra situației”, a propusîn cele din urmă pisica.
„De acord”, a încuviințat câinele.
S-au dus, așadar, la vulpoi. Acesta i-a ascultat cu luare aminte, ca unjudecător.
„Dobitoace proaste ce sunteți”, i-a ocărât el. „De ce oare vă purtațiatât de urât? Uite, dacă sunteți amândoi de acord, eu o să împart bucata debrânză în două și așa o să fiți mulțumiți.”
„De acord”, au răspuns pisica și câinele.
Astfel, vulpoiul a scos cuțitul și a tăiat bucata de brânză, dar în loc s-oînjumătățească pe lung, a retezat-o de-a curmezișul.
„Jumătatea mea e mai mică”, a protestat câinele.
Vulpoiul s-a uitat cu atenție prin lentilele ochelarilor la porțiacâinelui.
„Da, ai dreptate”, a recunoscut el și a mușcat un colț din bucatapisicii. „Acum părțile sunt egale.”
Când a văzut ce făcuse vulpoiul, pisica a început să urle:
„Ia uită-te mai bine, acum bucata mea de brânză e mai mică.”
Vulpoiul și-a pus din nou ochelarii și a cercetat cu seriozitate porțiapisicii.
„Ai dreptate”, a zis el. „Stai o clipă, că le fac eu îndată să fie egale.” Șia mușcat un colț din porția câinelui.
Au ținut-o tot așa o bună bucată de vreme, iar vulpoiul a continuat să
muște când din brânza câinelui, când din brânza pisicii, până când amâncat-o pe toată sub nasul împricinaților.
Un tezaur al folclorului evreiesc, Nathan Ausubel, ed., 1948
În sfârșit, există situații când cel mai înțelept este să renunți la orice joc subtil de implicare aparentă și să-ți proclami sus și tare independența și dreptul de a lua propriile tale hotărâri.
Aristocratica atitudine de independent îi favorizează mai ales pe cei care au nevoie să impună respect. Și-a dat foarte bine seama de acest adevăr însuși George Washington, atunci când se străduia să
consolideze tânărul stat american desprins de sub tutela coroanei britanice. Ca președinte, Washington a evitat tentanta alianță cu Franța sau cu Anglia, în ciuda presiunilor insistente la care era supus. Dorea ca noua republică să dobândească respectul lumii și nu
p
p
p
dispunea decât de o singură cale – întărirea independenței ei. Deși un tratat cu Franța ar fi fost profitabil pe termen scurt, președintele știa că, pe termen lung, avantajele autodeterminării aveau să se dovedească incomparabil mai substanțiale: Europa urma să
privească Statele Unite ca pe un partener egal.
Nu uita: ai numai atâta energie câtă ai – și ai numai atât timp cât ți s-a dat. Amândouă sunt limitate. Fiecare clipă cheltuită cu problemele altora înseamnă o clipă sustrasă promovării propriilor tale interese. O dată consumată, s-a dus și nu se mai reîntoarce. S-ar putea să te temi la gândul că oamenii te vor considera fără inimă, dar, în final, păstrarea independenței și libertății de decizie și de acțiune îți vor atrage mai mult respect și îți vor asigura puterea. O
dată ajuns la putere, dacă vei dori, vei avea ocazia să-i ajuți pe cei din jur.
Imagine: Un desiș de mărăcini. În pădure, mărăcinii se întind, agățându-se de copaci cu spinii lor, până când se îndesesc și își întind stăpânirea, transformându-se într-un zid de netrecut. Numai plantele aflate la distanță izbutesc să crească și să se ridice deasupra mărăcinișului.
Ultimul cuvânt: Gândește-te că a nu te implica este un act de curaj mai mare decât a câștiga o bătălie, și ai grijă ca acolo unde deja există un prost grăbit să se amestece, să nu fii tu al doilea. (Baltasar Gracián, 1601–1658)
CONTRAARGUMENT
Amândouă secțiunile acestei legi se pot întoarce împotriva ta dacă mergi prea departe. Jocul despre care este vorba aici necesită o mare finețe și prezintă dificultăți. Uzând de prea mulți „pioni” unii contra celorlalți, manevra ta va deveni transparentă. Vor înțelege ce vrei și se vor coaliza ca să te distrugă. Dacă îți lași „pretendenții” să
aștepte un timp exagerat de lung, nu le vei trezi dorința, ci neîncrederea, iar în cele din urmă, dezgustul. Își vor pierde interesul. La un moment dat, după atâtea jocuri subtile, s-ar putea să consideri preferabil să te fixezi la o anumită alianță – dacă nu din alt motiv, atunci măcar ca să demonstrezi că ești capabil de un
atașament stabil.
Dar chiar în aceste condiții, nu uita să-ți păstrezi libertatea interioară – ferește-te de implicarea emoțională. Asigură-te că
dispui de o cale de ieșire, de o posibilitate (nu neapărat explicită) de a părăsi alianța, pentru a-ți recăpăta independența dacă aliatul tău se îndreaptă spre prăbușire. Prietenii pe care ți i-ai făcut printre
