,,Egreta violetă''de Ion Ochinciuc

^{— De ce? m-am răstit pe bună dreptate.}

^{— Nu-ţi fie teamă, că n-am de gând să te violez, m-a repezit Rolo. E ceva foarte urgent.}

^{— Aşteaptă!}

^{M-am ridicat repede din pat, am aprins lumina şi mi-am îmbrăcat capotul. De afară îl simţeam pe Rolo atât de nerăbdător, încât mi-era teamă să nu spargă uşa. I-am descuiat. Rolo era numai în pijama şi-n papuci, cu părul vâlvoi şi cu ochii cât cepele. A năvălit în camerăşi-a început să-şi rotească pri­virea ca un apucat.}

^{— Ce-i cu tine? l-am întrebat speriată.}

^{Am început să mă trag spre uşă.}

^{— Sergiu nu-i aici? a întrebat el în cele din urmă.}

^{— Ce să caute? i-am răspuns indignată.}

^{— Nici n-a fost? a insistat Rolo.}

^{— Sfârşeşte odată cu bănuielile tale idioate! m-am răstit de-a binelea la el.}

^{Fierbeam, nu alta. Dar Rolo mi-a zis cu glasul aproape stins:}

^{— Era mai bine dacă-l găseam la tine.}

^{— Eşti nebun! i-am întors atunci spatele.}

^{— Nu sunt nebun, Dana! mi s-a plâns el, cu gla­sul tremurat. Dar mi-i teamăcă am să înnebunesc de tot! Mi-i teamă că s-a întâmplat o nenorocire!}

^{— Dar ce-i cu Sergiu?}

^{— Asta mă întreb şi eu: Unde-i Sergiu? A ieşit afară acum patruzeci de minute... S-a strecurat pe vârfuri, ca să nu mă trezească... Dar eu nu dor­meam... Am crezut că se întoarce în câteva minute. A trecut însă un sfert de oră... Apoi o jumătate... Am crezut atunci că-i la tine... De aceea nici nu m-am alarmat până acum.}

^{— Te-a dus mintea să mă bănuieşti? l-am doje­nit pe bună dreptate.}

^{— Acum nu mai are importanţă! a oftat Rolo. Dar ce facem? Unde crezi că ar putea fi?}

^{Am ridicat din umeri.}

^{— Să dăm alarma! a hotărât atunci el. Trezeşte-ţi te rog oamenii. Eu anunţ miliţia şi grănicerii... Sergiu trebuie găsit cu orice preţ! Mi-i teamă c-a fost răpit.}

^{— De ce să-l răpească? am întrebat. Şi cine?}

^{— Vino să-ţi arăt! m-a apucat el de mină.}

^{M-a dus în spatele casei şi mi-a arătat... Rolo pre­supunea că Sergiu a fost lovit în cap şi-apoi luat pe sus... Am văzut şi eu urmele proaspete de paşi... ca şi locul unde zicea Rolo că ar fi căzut Sergiu... Şi de-atunci, conchise Dana, privindu-l pe Cernica vădit consternată, îl tot căutăm.}

^{— Rolo Miron unde-i acum? se interesă gaze­tarul.}

^{— Cine-l ştie? Umblă tehui prin Deltă, îl caută pe Sergiu cu disperare... Îl caută cu arma încărcată... Mi-i teamă să nu facă un gest necugetat... E convins dă Theo e autorul răpirii. Şi nu ştiu, zău, dacă nu va descărca până la urmă arma în Theo.}

^{Adunaţi pe medeanul din mijlocul satului, pescarii nu se mai îndurau să plece la casele lor. Cei mai mulţi îl înconjurau pe şeful postului de miliţie. Anghel Cernica îşi făcu şi el loc până în apropierea plutonierului major. Miliţianul, recunoscându-l, îl salută milităreşte.}

^{— Vreo noutate? se interesă gazetarul.}

^{— Nimic.}

^{— Dar nu pricep cum a putut să dispară un om din sat fără să lase vreo urmă!}

^{— Nici eu! recunoscu miliţianul. Doar dacă...}

^{Şi privirea acestuia, întoarsă către undele fluviu­lui care se scurgeau liniştite spre mare, era mai mult decât semnificativă.}

^{— Dar cine ar fi avut interes s-o facă? se ames­tecă în vorbăşi Gheorghe, bărbatul Paulinei.}

^{— Ce poţi săştii? răspunse evaziv şeful de post.}

^{— Eu un lucru vă spun, îi ripostă Gheorghe cu glasul lui tunător. De la noi, din sat, n-a înfăptuit nimeni fărădelegea asta.}

^{— Iar turiştii care stau în casele noastre, inter­veni alt pescar, dormeau toţi, liniştiţi, la ora aceea.}

^{— Am verificat şi bărcile, întări şeful de post, lui Cernica, spusele pescarilor. Sunt toate înregistrate... Cu număr... Niciuna n-a fost mişcată de la locul unde a fost priponită de cu seară.}

^{— Înseamnă că au venit cu o barcă străină! pre­supuse gazetarul.}

^{— Numai aşa s-a putut întâmpla, îl încredinţăşeful de post.}

^{— N-au apucat-o prin baltă? stărui Cernica.}

^{— E mai greu, îi răspunse Gheorghe. Noaptea nu ne încumetăm nici noi, cu toate căştim aceste lo­curi de mici.}