,,Egreta violetă''de Ion Ochinciuc

^{— Am văzut cât de viteaz eşti, îi replică gazetarul batjocoritor.}

^{— Dacă eşti mai breaz, de ce nu te arăţi la faţă? îl provocă iarăşi Theo.}

^{— Ba am să mă arăt! îi făgădui Cernica. Fă însăşi tu la fel.}

^{— Adică?}

^{— Vino neînarmat.}

^{— Eşti isteţ! îl zeflemisi pictorul.}

^{— Mama era de aceeaşi părere, îi ţinea Cernica isonul.}

^{— Dar cine eşti tu, de fapt?}

^{— Anghel Cernica!}

^{— Aha! Zmeul! continuă Theo pe acelaşi ton batjocoritor. Şi cu cine mai eşti?}

^{— Cu fiul tău.}

^{— Iarăşi prostănacul ăsta? făcu pictorul enervai}

^{— După cum vezi, n-ai scăpat de el, aşa cum ai fi vrut, îl preveni Cernica.}

^{—Şi-al treilea? continuă să se intereseze Theo Boniga.}

^{— Atât! Numai noi, doi, suntem aici.}

^{— Minţi!}

^{— Crede ce vrei, îi replică Cernica, netulburat. Dar eu îţi spun că nu suntem decât noi, doi.}

^{—Şi neisprăvitul acela de biolog?}

^{— Habar n-am pe unde umblă.}

^{Urmă o scurtă pauză. Clipe de ascultare. Pictorul deschise iarăşi vorba:}

^{— De ce-aţi tras, isteţilor, în mine?}

^{— Din greşeală! îi replică spontan Anghel Cernica. Ochisem un pescăruş... Şi ne-a scăpat arma.}

^{— Ascultă, isteţule! îi strigă pictorul pe un ton mai potolit. Vrei să cădem la învoială?}

^{— Bucuros! se învoi gazetarul. Dar nu văd ce-am avea de împărţit?}

^{— Vorba ta! Nimic! recunoscu Theo Boniga.}

^{— Atunci?}

^{— Căraţi-vă dracului de pe Insulă, izbucni Theo pe neaşteptate.}

^{— Dacă-i dai drumul Danei Voicilă, plecăm cu dragă inimă, îi răspunse Cernica liniştit.}

^{Pictorul tăcu. Gazetarul îşi strecură privirea spre partea sudică a Insulei. Biologul continua să se furişeze cu scopul vădit de-a ajunge în spatele casei. Ca să distragă atenţia lui Theo Boniga, Cernica îi strigă acestuia:}

^{— Ei? Ai amuţit?}

^{— Aş mai avea o întrebare, sosi prompt replica pictorului.}

^{— Dă-i glas! îl îndemnă gazetarul.}

^{— Ce legături ai tu cu Dana Voicilă?}

^{— În orice caz, mai cinstite decât ale tale, îi provocă din nou Cernica.}

^{— Dana nu-i aici, încercă atunci pictorul o manevră copilărească.}

^{— Haida, de! făcu Cernica în zeflemea. De vreme cu mă aflu aici, îţi închipui căştiu bine pe cine ai acum în casă.}

^{—Şi dacă refuz?}

^{— Te previn că am anunţat postul de grăniceri... vei primi curând vizita unei patrule.}

^{— Iar dacă Dana nu mai e în viaţă?}

^{Sergiu era cât pe ce să scoată un strigăt, dar Cer­nica îi astupă gura.}