^{— Treabă urgentă sau poate suferi o amânare?}

^{— Dumneavoastră aveţi întotdeauna prioritate, îl măguli Cernica pe colonel.}

^{— Atunci poţi să-mi faci acum o vizită?}

^{— Cu plăcere!}

^{Cornel Voinea îl interoga pe Marcu Nisip de două­zeci de ore fără întrerupere. Amândoi – anchetator şi inculpat – erau la capătul puterilor. Dar când îi zăriră pe Coman şi pe Cernica intrând, cei doi adver­sari se înviorară pe loc.}

^{— Scoate-l! arătă colonelul spre inculpat.}

^{Voinea apăsă pe un buton. Doi subofiţeri se şi în­fiinţară în birou.}

^{— Unde-l ducem, tovarăşe căpitan? întrebă unul din subofiţeri.}

^{— În camera de alături... Aşteptaţi acolo ordinele mele.}

^{Subofiţerii îl conduseră pe Marcu Nisip afară.}

^{— Mai poţi? cercetă Coman chipul descompus de oboseală al căpitanului.}

^{— O să recunoască el faptele. Nu se poate altfel.}

^{— E catâr, deci! deduse Coman.}

^{— Mai rău, recunoscu Voinea. Îşi închipuie că singura noastră probă împotriva lui e atacul armat de pe plajă.}

^{— Fleacuri! rosti Coman grăbit}

^{În spatele lui se deschise tot atunci o uşă. Apăru un subofiţer care purta în braţe un coş de nuiele.}

^{— Înşiră-le pe birou! îi ordonă colonelul.}

^{Subofiţerul începu să rânduiască meticulos, pe masa de lucru, diferite cârlige mari, de carmace, corzi pescăreşti, o bucată de plasăşi trei cutii pline cu icre negre. După ce-şi sfârşi treaba, subofiţerul aşeză coşul de nuiele lângă birou, salutăşi ieşi.}

^{— Aduceţi inculpatul! ceru Coman în continuare.}

^{Marcu Nisip fu introdus imediat.}

^{— Ia loc! îl pofti colonelul.}

^{Marcu Nisip bolborosi un „mulţumesc” greu de desluşit şi se aşeză pe scaunul indicat. Încercă apoi să distingă lucrurile apărute pe birou.}

^{„Nicio reacţie!” îşi zise Cernica.}

^{Inspectorul stăruia asupra fiecărui obiect în parte, de parcă le făcea inventarul.}

^{— Domnule Nisip! i se adresă pe neaşteptate Coman. Vrem să facem cu dumneata o încercare.}

^{— Ce? întrebă inspectorul cu o expresie voit tâmpă.}

^{— Să presupunem că vrem să te lăsăm pe o insulă pustie, continuă colonelul.}

^{— Vă bateţi joc de mine! protestă inspectorul.}

^{— De loc! îl încredinţă Coman. Vorbesc foarte serios.}

^{— Aşa! conveni arestatul.}

^{— Care dintre lucrurile de pe acest birou le-ai lua cu dumneata? Dar te previn: numai unul sin­gur.}

^{Cu zâmbetul lui voit timp, Marcu Nisip cerceta din nou cârligele, corzile pescăreşti, bucata de plasă, precum şi cele trei cutii cu icre negre. Şi, după o scurtă ezitare, întinse mâna spre cârlige. Dar Coman îi înlătură brusc degetele.}

^{— Bun! Mai departe!}

^{— Ce mai vreţi de la mine? se tângui Nisip.}

^{— Alege-ţi una din cutiile cu icre negre, îi porunci colonelul.}

^{—Şi ce să fac cu ea?}

^{— O să-ţi spun.}

^{Privirea lui Marcu Nisip deveni şi mai obosită.}

^{— Hai! îl îmboldi Coman.}

^{Inspectorul nu se hotăra. Îşi plimba privirea de la o cutie la alta, întrebându-se ce capcană i se în­tindea.}

^{„Şovăie”, constată Cernica în gând.}

^{— Apuc-o odată! îi porunci calm, dar foarte hotărât, colonelul.}

^{Împinsă ca de un resort, mâna lui Marcu Nisip se îndreptă spre cutia din stânga. Dar nu îndrăzni s-o atingă.}

^{— Ia-o! se auzi şi mai poruncitor glasul lui Coman.}

^{Cu ochii bulbucaţi de spaimă, inspectorul înşfăca iute cutia din mijloc. Dar cu o repeziciune şi mai mare, colonelul, precaut, îl prinse pe Nisip de braţ, imobilizându-i-l. Îi desfăcu apoi cutia dintre degete şi-o înmână lui Cornel Voinea.}

^{— Asta a fost tot! rosti apoi Coman mulţumit către Cernica şi Voinea.}

^{Stăteau, toţi trei, la o cafea, în biroul colonelu­lui. Coman sorbea rar, câte o gură, trăgând tacticos dintr-o ţigară de foi. Cernica îşi băuse toată cafeaua şi se amuza încercând să-şi ghicească destinul pe fundul negru al ceştii. Numai Voinea nu se atinsese încă de cafeaua care se răcise. Trăgea nervos din ţi­garăşi stătea ca pe jar.}

^{— Cum aţi ajuns la această concluzie? se hotărî el în cele din urmă să-şi întrebe superiorul.}

^{— Simplu! îi replică colonelul, zâmbindu-i pro­tector.}

^{— La dumneavoastră toate sunt simple! făcu Voinea cu o enervare greu stăpânită.}