,,Egreta violetă''de Ion Ochinciuc

^{— L-am şi scris, îl asigură poetul. Şi cu o mişcare câtuşi de puţin teatrală duse mâna la inimă, preci­zând: Aici! Pentru amândoi!}

^{— Pornim? se auzi glasul nerăbdător al lui Cornel Voinea.}

^{Sergiu mai îmbrăţişă o dată cu privirea pe Dana şi pe Rolo. Nu mai avea ce să le spună. Ori avea prea multe! Se răsuci pe loc şi sări pe scara elicopterului, unde îl aştepta mâna întinsă a lui Anghel Cernica.}

^{Motorul elicopterului răscolea dunele. Ingineriţa însă nu simţea înţepăturile vârtejurilor de nisip care-i biciuiau faţa. Nu auzea nici asurzitoarele bubuituri ale motorului. Îi era parcă indiferent ce se petrecea în acele clipe cu ea. Trăia parcă în afara existenţei. Undeva, într-o lume ireală, poate ideală, unde nu erau nici bucurii, dar nici dureri. Nu încerca să-şi explice – nici n-o interesa – dacă în clipele acelea sfârşea o existenţăşi începea alta. Nu dorea decât un singur lucru: să se odihnească. De aceea aşteptă nerăbdătoare desprinderea elicopterului de pe plajă îi urmări un timp, cu priviri obosite peste limită. Constată apoi că n-o mai ţineau picioarele. Se clă­tină, gata să se prăbuşească. Şi-n acel moment simţi braţul lui Rolo Miron, care o cuprinse de mijloc.}

^{— Erai aici? făcu ea surprinsă.}

^{— Voi fi mereu, se oferi acesta, privind-o cu tan­dreţe.}

^{— Îţi mulţumesc! Am avut o clipă de slăbiciune... Dar mi-a trecut. Desprinse apoi, cu mişcări delicate, braţul lui Rolo încolăcit după mijlocul ei şi porni tă­cută în direcţia mării.}

^{— Am rămas iarăşi noi... Singuri noi! îi şopti Rolo, păşind discret alături de ea.}

^{— Noi, doi! constată Dana oarecum amuzată. Se opri apoi în dreptul pietrei mari, singuratice, de pe plajă.}

^{— Vrei să te odihneşti puţin? îi propuse Rolo atent la tot ce-o privea,}

^{— Nici eu nu ştiu ce mai vreau, îi mărturisi ea.}

^{Rolo aşternu pe piatră mantaua lui de ploaie. Dana se aşeză.}

^{— Ce zi! rosti ea ca pentru sine.}

^{— Un coşmar! observăşi biologul. Îmi dai voie? ceru el îngăduinţa de a se aşeza alături, pe piatră.}

^{— Vino! îl invită ea.}

^{Pe chipul lui Rolo înflori o umbră de speranţă.}

^{— E o chemare sau o formulă de politeţe,?}

^{— Nu fi tont! îl dojeni Dana.}

^{Stopat atât de brusc în dorinţa-i de apropiere, biologul se căină:}

^{—Ştii? Toată viaţa am fost un tont! Un mare tont!}

^{— Ba eşti un copil... Un copil mare şi bun.}

^{— „Mare şi bun”, repetă el dezamăgit.}

^{— Eşti şi tu un om, observă Dana. Cu multe cali­tăţi... cu unele neajunsuri...}

^{— Mai ales neajunsuri, preciza el.}

^{Oboseala începu să pună iarăşi stăpânire pe Dana. Nu mai avea putere nici să continue discuţia, dar nici să se împotrivească insistenţelor lui Rolo.}

^{— De mult n-am mai stat aşa, auzi ea ca prin vis glasul biologului. Numai noi... şi marea... şi Delta...}

^{— Simt o aprigă dorinţă de a fi singură, îl rugă ea.}

^{— Dar eşti atât de singură! o căină Rolo.}

^{Pe chipul Danei înflori un zâmbet mai optimist.}

^{— Oare? făcu ea. Săştii că nu simt de loc acest lucru... Mi-i doar sufletul prea plin... Dacă aş putea, aş mai goli din el.}

^{— Nu ţine seama de prezenţa mea şi dă-i drumul, o îndemnă el.}

^{— Nici asta nu pot... Nu vreau şi nu pot... Gândeşte-te numai cu câtă trudăşi suferinţă am agonisit totul.}

^{— Poate ar trebui să ne întrebăm ca Paulina, zâmbi Rolo stingher. „A meritat oare preţul?”}

^{— La asta nu m-am gândit. Dar a meritat, constată ea. Şi adăugă cu toată convingerea: Sunt sigură că a meritat.}

^{Rolo se încruntă. Nu subscria întru totul.}

^{— Theo, rosti el grav, a dovedit neîndoios că e un artist. Un artist autentic. Descoperirea asta m-a co­pleşit. M-a răvăşit. Cumva, mă simt chiar vinovat... Caraghios de vinovat!}

^{— Bietul meu Rolo! îl consolă Dana, mângâindu-i braţul.}

^{Dar replica şi gestul ei îl iritară într-atât, încât biologul sări în picioare. Căută totuşi să se calmeze.}

^{— Nu suport! îi explică el după o scurtă pauză. Nu suport compătimirea nimănui. Nici chiar a ta.}

^{— Iartă-mă! făcu Dana. Se ridică la rându-i de pe piatrăşi-l privi pe Rolo în faţă, declarându-i: Voiam să-ţi mărturisesc ceva.}