Dr. Yalom: Asta lămurește chestiunea componentei genetice a insomniei tale. Crezi că colegii tăi resimt același nivel de anxietate și probleme de somn ca tine?
Irvin: Mă îndoiesc – cu siguranță nu studenții de colegiu nonevrei pe care i-am cunoscut. Ei par mult mai relaxați. Unul dintre ei joacă
în echipa de baseball GW, alții ies mereu cu fete sau își umplu timpul cu întâlnirile frăției.
Dr. Yalom: Asta sugerează că problema ta nu e nici genetică, nici de mediu, ci mai curând o funcție a modului particular, sau poate ar trebui să-i spunem unic, în care tu reacționezi la mediu.
Irvin: Știu, știu – sunt un fanatic. Am studiat excesiv pentru toate cursurile și examenele. Când se afișează graficul notelor grupei mele, văd curba întregului grup și calificativul meu undeva departe, mult, mult peste scorul de care aș fi avut nevoie pentru a obține un A. Dar eu am nevoie de certitudine: sunt disperat.
77
- CĂLĂTORIA CĂTRE SINE -
Dr. Yalom: De ce atâta disperare? Ce crezi că se ascunde în spatele ei?
Irvin: Păi, în primul rând, e vorba despre cele cinci procente alocate studenților evrei în școlile medicale: suficient de presant!
Dr. Yalom: Dar ai recunoscut că studiezi excesiv. Că nu te mulțumești cu A – trebuie să fie „Super A”. Prietenii tăi evrei care se află în aceeași situație sunt la fel de disperați ca tine?
Irvin: Muncesc și ei de le merg fulgii. De multe ori studiem împreună. Dar nu sunt chiar atât de disperați. Poate că au o viață
mai plăcută acasă. Există și alte lucruri în viața lor; ies în oraș, joacă
baseball – cred că sunt mai echilibrați.
Dr. Yalom: Dar echilibrul tău? Cum arată?
Irvin: Aproximativ 85% studiu și 15% griji.
Dr. Yalom: Cele 15 procente de griji se referă la admiterea la medicină?
Irvin: La asta și la încă ceva – relația cu Marilyn. Îmi doresc cu disperare să-mi petrec restul vieții cu ea. Am fost împreună pe tot liceul.
Dr. Yalom: În prezent vă vedeți?
Irvin: Ea e plecată pentru patru ani la Wellesley, în Massachusetts, dar ne scriem cam o dată la două zile. Uneori îi telefonez, dar apelurile la distanță sunt mult prea costisitoare. Am probleme mari cu mama din cauza asta. Lui Marilyn îi place foarte mult la Wellesley, unde duce o viață normală de student, incluzând ieșirile în oraș cu alți băieți, iar eu simt că-mi pierd mințile de fiecare dată când pomenește de vreun băiat de la Harvard cu care a ieșit…
Dr. Yalom: Și ție ți-e teamă că?…
Irvin: Mi-e teamă de un lucru evident – că va întâlni pe cineva care are mai multe de oferit: mai arătos, dintr-o clasă socială
superioară, dintr-o familie mai sofisticată, cu un viitor mai promițător, toate chestiile astea.
78
- IRVIN D. YALOM -
Dr. Yalom: Și tu ce ai de oferit?
Irvin: Exact ăsta e motivul pentru care admiterea la medicină e atât de importantă pentru mine. Simt că nu am prea multe de oferit în afară de asta.
Dr. Yalom: Tu te vezi cu alte femei?
Irvin: Nu, n-am timp.
Dr. Yalom: Deci duci o viață monastică. Cred că e greu, cu atât mai mult cu cât ea nu duce o viață monastică.
Irvin: Exact! Eu sunt monogam, dar ea nu este.
Dr. Yalom: De obicei, ăștia sunt anii celor mai mari presiuni sexuale.
Irvin: Mda, în majoritatea timpului mă simt pe jumătate nebun, ba chiar trei sferturi, din cauza sexualității. Dar ce pot să fac? Nu pot să cunosc pur și simplu o fată și să-i spun: „Sunt îndrăgostit de cineva care e foarte departe și tot ce vreau de la tine e să facem sex.”
Să mint? La asta nu mă pricep. Nu sunt ceea ce se numește un tip descurcăreț, așa că momentan sunt condamnat la frustrare. Visez mereu să întâlnesc o vecină frumoasă și foarte excitată, care să
tânjească după un partener de sex când e plecat soțul din localitate.
Ar fi perfect. Mai ales dacă mi-ar fi vecină – nici nu ar trebui să mă
deplasez.
Dr. Yalom: Irvin, sunt convins că te simți mult mai inconfortabil decât ar trebui. Cred că puțină terapie ți-ar prinde bine – cari în spinare o tonă de anxietate și ai mult de lucru: trebuie să descoperi de ce viața ta este atât de dezechilibrată, de ce simți nevoia să
studiezi excesiv, de ce crezi că ai atât de puține de oferit, de ce riști să-ți alungi partenera printr-un comportament sufocant. Cred că te pot ajuta și sugerez ca de-acum să ne vedem de două ori pe săptămână.
Irvin: De două ori pe săptămână! Când îmi ia jumătate de oră să
ajung aici și jumătate de oră să mă întorc. În total, patru ore pe săptămână. Și am câte un examen aproape săptămânal.
