Pentru întîia oară în ultimele trei zile Billy zîmbi.

— Tom, zise Gretchen în uşa hotelului, o să ne revedem vreodată?

— Bineînţeles, acum ştiu unde să te găsesc. Te sun eu, o asigură Thomas.

Gretchen şi Billy intrară în hotel, urmaţi de omul care le căra bagajele.

— Aş bea ceva, zise Rudolph. Haide la bar...

— Mulţumesc, sînt grăbit, refuză Thomas. Privea, peste umărul lui Rudolph, la traficul de pe Sixth Avenue.

— Tom, insistă Rudolph. Trebuie să-ţi vorbesc.

— Credeam că ne-am spus tot ce aveam să ne spunem, răspunse Thomas. Voi să oprească

un taxi, dar era ocupat. Nu mai ai nimic să-mi spui.

393

— Nu? Rudolph se înfuriase la culme. Aşa crezi tu, că nu mai am ce să-ţi spun? Ce ai zice dacă ai afla că astăzi, la închiderea bursei, aveai un activ de şaizeci de mii de dolari? Asta nu te-ar face să-ţi schimbi părerea?

— Eşti un mare pişicher, Rudy, nu-i aşa? Lui Thomas nu îi venea să creadă.

— Haide la bar, nu glumesc.

Intrară în hotel. Barmanul le servi whisky-urile. Thomas zise:

— Să auzim.

— Blestemaţii ăia de dolari. Cinci mii, ţii minte? Care mi i-ai lăsat în păstrare.

— Sigur că ţin minte. Bani de haram...

— Mi-ai spus să fac ce vreau cu ei. Cred chiar că pot să repet cuvintele tale: „Poţi să te c...

pe ei, să-i cheltui pe dame sau să-i oferi instituţiilor tale filantropice preferate”.

— Da, rînji Thomas, seamănă cu vocabularul meu.

— Ei bine, ce puteam să fac decît să-i investesc? zise Rudolph.

— De copil capul îţi era numai la afaceri, observă Thomas.

— I-am investit în companie, pe numele meu. Dividendele nu-s prea grozave, dar tot ce am obţinut am investit din nou. Valoarea acţiunilor a crescut mereu. Ţi-am spus, în prezent ai o avere de circa şaizeci de mii de dolari.

Thomas goli paharul dintr-o sorbitură. Închise ochii şi şi-i frecă.

— Te-am căutat tot timpul în ultimii doi ani, continuă Rudolph, dar de la telefoane mi s-a spus că postul tău a fost desfiinţat; iar scrisorile pe care ţi le-am trimis mi-au fost înapoiate cu menţiunea că persoana nu e cunoscută la adresa respectivă. Iar mama nu mi-a spus că ţine legătura cu tine decît după ce am internat-o. Am citit şi paginile sportive din ziare, cu regularitate, dar parcă

intraseşi în pămînt.

— Duceam campanie în vest, răspunse Thomas cu umor. Deschise ochii: lucrurile din jur i se păreau tulburi.

— De fapt m-am bucurat, căci ştiam că valoarea acţiunilor va continua să crească şi nu voiam să fii tentat să le vinzi prea devreme. De altfel nici acum nu cred că ar trebui să le vinzi.

— Vrei să spui că mă pot duce chiar mîine şi să spun că am nişte acţiuni pe care vreau să le vînd şi cineva o să-mi dea pe ele şaizeci de mii de dolari, bani gheaţă? Lui Thomas tot nu-i venea să

creadă.

— Ţi-am spus că nu te sfătuiesc...

— Rudy, zise Thomas, eşti un tip grozav şi poate că o să-mi revizuiesc în bună parte opinia despre tine din ultimii doi ani, dar în clipa asta nu sînt dispus să ascult sfatul nimănui. Vreau să-mi dai numele şi adresa omului care mă aşteaptă nerăbdător cu şaizeci de mii de dolari peşin.

Rudolph scrise adresa biroului lui Johnny Heath pe o bucăţică de hîrtie şi i-o dădu.

— Du-te mîine la adresa asta, zise Rudolph. O să-i telefonez din timp lui Heath şi o să te aştepte. Te rog, Tom, fii atent.

— Să n-ai nici o grijă, Rudy, de acum încolo o să fiu aşa de atent că n-o să mă recunoşti.

Comandă încă un rînd de băutură. Cînd ridică braţul ca să-l cheme pe chelner i se desfăcu haina şi Rudolph îi zări pistolul de la brîu, dar nu zise nimic. Făcuse pentru fratele său tot ce îi stătuse în putinţă.

394

— Aşteaptă puţin, te rog, trebuie să dau un telefon urgent, explică Thomas.

Se duse la telefonul din salonul hotelului şi căută în carte numărul agenţiei T.W.A Formă

numărul şi se interesă ce zboruri sînt spre Paris în ziua următoare. Fata de la companie îi spuse că

există unul la orele opt seara şi întrebă dacă să-i reţină un loc, dar Thomas refuză şi închise telefonul. Apoi telefonă la Y.M.C.A şi îl ceru pe Dwyer. Aşteptă mult şi tocmai voia să renunţe cînd îl auzi pe acesta întrebînd:

— Alo, cine-i acolo?

— Tom, ascultă...

— Tom! exclamă Dwyer surescitat. M-am tot învîrtit pe-aici şi am tot aşteptat să-mi dai un semn. Iisuse! Am fost aşa de îngrijorat! Mi-a fost fiică să nu fi murit!

— Termină cu trăncăneala, îl repezi Thomas, şi ascultă-mă. Mîine seară pleacă un avion T.W.A de la Idelwild la Paris, La şase şi treizeci să fii prezent la ghişeul de bilete. Cu bagaje cu tot.

— Vrei să spui că ai reţinut locuri la avion?

— Nu încă, răspunse Thomas înciudat pe Dwyer că se emoţiona atît de uşor şi de repede. O

să le reţinem cînd vom fi acolo. Nu vreau ca numele meu să figureze pe listă o zi întreagă.

— A, da, da, Tom, înţeleg.

— Să fii acolo exact la cît ţi-am spus.