Ce vrea să însemne invers?
Era prea târziu pentru ca Rovena să formuleze un răspuns diplomatic… Invers înseamnă că el nu numai că n-o împiedica să se ducă cu Lulu… dar chiar voia să ştie… asta îl satisfăcea… o şi îndemna să se împace când ele două se certau.
Curvo, strigase Liza. Se folosise de dragostea ei ca să-l excite pe derbedeul ăla. O scosese la vânzare, ca ăia care vând ţigări de contrabandă. Ca o idioată, îi permisese s-o folosească drept momeală.
Înţelegi ce vreau să spun? Înţelegi limba germană? Ştii ce înseamnă
momeală? Aşa te-a folosit el pe tine. La fel ca proxeneţii din ţara ta, care-şi scot nevestele la produs. Cred că citeşti ziarele. Asculţi la radio. Iar tu, laolaltă cu tine, m-ai băgat şi pe mine în mizeria asta. Şi dumnealui, cu o generozitate de pervers, îţi permitea, chipurile, să vii la mine. Altfel spus, îmi arunca şi mie un dumicat, care de fapt erai tu. Pentru că tu asta ai devenit, un colţ de pâine dat de pomană, iar din mine ai făcut un cerşetor cu mâna întinsă.
Impresionată, Rovena îi asculta suspinele, care o dureau mai mult decât orice acuză. El nu e gelos din cauză că ea, pentru el, nici nu contează. Pentru el, pentru mentalitatea lui de mascul balcanic, ea, Lulu Blumb, nu este decât o glumă bună, o paiaţă, un balon de săpun care s-o ajute pe Rovena să-şi uite statutul de sclavă. Îi ceru scuze pentru cuvântul „curvă” şi pentru toate celelalte. Era de acord că nu se putea măsura cu monstrul acela. Îşi accepta înfrângerea.
Poate că ar fi fost mai bine să nu se mai vadă. Nu mai avea altceva să-i spună decât: Mergi cu Dumnezeu!
Rovena plânsese şi ea. Îşi ceruse şi ea iertare. Îi spusese să nu mai pună toate astea la inimă. La urma urmei, el îi este soţ.
Soţ? urlase cealaltă printre hohote de plâns. Auzea asta pentru prima oară. Altceva îi spusese ea… Deci ăsta e adevărul… Ţinuseră
secret… Cel puţin pentru ea, pentru Rovena, aşa era… Dar tu ai fi fost gata să vii cu mine, în bisericuţa grecească de pe malul Mării Ionice, să-ţi pui cununa… E adevărat, dar în esenţă asta nu schimba nimic… El este bărbatul meu în alt sens, am vrut să spun, într-o altă
dimensiune…
— 127 —
3
Soţ secret, o altă dimensiune… După părerea ei, el şi numai el îi injectase Rovenei în creier asemenea tâmpenii. Era complet dezarmată în faţa influenţelor lui malefice. Nu era uşor, desigur.
Chiar şi ea, Lulu Blumb, care părea blindată din cauza urii pe care i-o nutrea, îi simţea uneori, spre disperarea ei, influenţa negativă.
Propunerea de căsătorie fusese prima ocazie în care avusese senzaţia că avea un avantaj în faţa lui. Regretele Rovenei, după ce se plimbase cu Besfort în jurul bisericilor din Viena, fără a intra în niciuna… nicăieri, unde să-şi pună cununa… făcuseră ca în mintea ei să se nască, dintr-odată, ideea că bisericile acelea nu erau pentru ei şi că numai ea, Lulu, ar fi putut s-o conducă la altarul acela care le putea binecuvânta iubirea.
Exista, într-adevăr, o bisericuţă pierdută undeva între Grecia şi Albania, în care erau cununate lesbienele, ori toată povestea asta nu erau decât rodul unei imaginaţii înfierbântate?
Auzise demult zvonuri despre ea. Şi totuşi nimeni nu ştia unde se află. Nicio agenţie turistică sau matrimonială, şi nu exista nicio urmă
pe internet. Era un trafic ilegal, fireşte. Se vorbea despre o reţea secretă care aduna fete de peste tot şi, pentru trei mii de euro, în afară de ceremonia căsătoriei, le asigura un sejur de trei zile într-un decor de basm. Celelalte erau uşor de bănuit: tineri barcagii greci sau albanezi, negustori de carne vie, le duceau în fundături uitate de lume, se prefăceau că au greşit drumul din pricina ceţii, le violau, după care se învârteau cu ele o bucată de vreme, ca să le dezorienteze de tot, şi le abandonau în final pe vreo plajă pustie, sau, mai rău, le înecau ori, cu minţile întunecate de alcool, se aruncau urlând în valuri şi se înecau împreună cu ele.
Rovena nu ştia însă nimic din toate acestea. În vreme ce Lulu Blumb, deşi îngrozită de cele auzite, nu voia nici în ruptul capului să
renunţe la călătoria aceea.
Erau zile când i se părea că intenţia aceasta nu era nimic altceva decât o consecinţă a influentei nefaste a rivalului ei. La rândul lui, şi Besfort Y. căuta o biserică. Una pentru el şi pentru Rovena. O altfel de biserică, potrivită pentru relaţia lor ciudată.
Pentru că se temea, probabil, de lumea aceasta şi se simţea străin în ea, el căuta de mult o altă realitate. Şi, cum se întâmplă adesea, ajunsese s-o convingă şi pe Rovena de aberaţiile lui.
Puţin înainte de accident, într-o dimineaţă, foarte devreme, ea îi
— 128 —
povestise lui Lulu, printre suspine, visul din care tocmai se trezise: un ghişeu de aeroport, unde ea voia să cumpere bilet, deşi locuri în avion nu mai erau, dar ea insista, implora, pentru că trebuia să plece urgent, să ajungă în ţara ei, în Albania, acolo unde muriseră două
regine, una după alta, iar ea, a treia, se afla departe. În vremea aceasta, funcţionara de la ghişeul aeroportului îi spunea: Domnişoară, dumneavoastră sunteţi pe lista de aşteptare ca simplu pasager, şi nu ca regină, dar ea insista că e aşa cum spune, regină, şi că e aşteptată în catedrala din Tirana, că are la ea două rânduri de haine, pentru orice eventualitate… albe şi negre, de mort…
După cum s-ar părea, ca multe fete şi femei tinere, ea trecea din starea de sclavă în cea de regină şi invers, fără a-şi găsi locul firesc.
La numeroasele întrebări ale detectivului despre noul fel de iubire pe care, probabil, şi-l doriseră amândouă, pianista nu putuse da un răspuns clar. În explicaţiile ei se amestecau fel de fel de teorii, ciuntite ici-colo, despre prima formă pe care o luase dragostea, cea veche de două milioane de ani, şi care, în urma amestecării relaţiilor de familie cu pasiunea sexuală, umpluse planeta cu idioţi şi handicapaţi. Indiferent de faptul că oamenii înţeleseseră foarte devreme că procrearea trebuie mutată în afara clanului, au trebuit să
treacă zeci de mii de ani pentru ca binomul femeie-bărbat să
cunoască, după multe rătăciri, iubirea aşa cum e ea astăzi. Deşi foarte târzie (poate cu trei-patru mii de ani înainte de ridicarea piramidelor), această nouă formă de iubire, rebelă şi pasională ca ultima secundă a vieţii, a reuşit să concureze cu iubirea cea veche, cea de milioane de ani. Legăturii vechi, dar trainice, a sângelui, îi fusese opusă nesiguranţa aprigă şi lipsa de logică a celei noi. În încleştarea pe viaţă şi pe moarte ce urmase, niciuna din ele nu ieşise biruitoare. Ba chiar, uneori, bătrânul mamut adormit ajungea să
domine tânăra jivină într-o asemenea măsură, încât să-i pună sub semnul întrebării însăşi existenţa.
Târziu de tot, Lulu Bumb reuşise să priceapă motivul atracţiei pe care o simţea pentru asemenea teme. Amândoi, la început Besfort Y.
şi mai târziu şi ea, căutau de mult noua iubire, altfel spus o variantă
a ei, cea de-a treia, rezultatul combinării primelor două. Cel puţin aşa a crezut până în ziua când începuse să aibă îndoieli. Lulu Blumb bănuia, deci, că ei doi, căutând o nouă întruchipare a iubirii, încă
nedescoperită, semănau cu nişte pacienţi voluntari, care acceptă ca asupra lor să se experimenteze tratamente noi şi riscante.
După cum explicase şi înainte, Besfort Y., ca orice tip dificil, se
— 129 —
simţea foarte singur pe lume. Căutarea unei formule noi de iubire tot de la asta venea. O formulă din care să fie exclusă trădarea, la fel ca-n vechea dragoste, cea în cercul sângelui. Ca şi despărţirea, care era şi ea exclusă. Tiranii, după cum se ştie, nu acceptă să piardă. În acelaşi timp, el ştia cu siguranţă că orice relaţie pasională dintre o femeie şi un bărbat nu putea să nu fie ameninţată de pericolul pierderii. Acesta era, probabil, motivul pentru care el, pentru a preîntâmpina acest risc, hotărâse să-şi împartă iubirea în două
jumătăţi: prima, cea sigură, fără riscul trădării, sfârşită deja, şi faza a doua, cea în care Rovena nu mai era iubita lui, ci simplu, o call girl.
