Şi unde vă place mai mult? La noi sau în Rusia?

— Locuri frumoase sau urâte, nouă ne place Rusia. Un galop, un nor de colb, şi iată un cal se opri în fața lor, strunit de un ofiţer care le strigă cazacilor:

— Von! Marș! Kto vam pozvolil ostanovitsia? 5

— Do svidania, batiușka! li se adresară ei lui Cosimo.

Nam pora 6 ... şi dădură pinteni cailor.

Ofiţerul rămăsese la poalele pinului. Era înalt, subțire, cu înfăţişare nobilă şi tristă; înălțându-şi capul gol, se uita la cerul acoperit de nori.

— Bonjour, monsieur, îi spuse el lui Cosimo; vous connaissez notre langue? 7

_____

1 Nu, nu la Paris. În Franţa, la Napoleon. Încotro duce drumul ăsta? (rus.)

2 Cum? Alivabassa? Nu. nu (rus.).

3 La Marsilia... da, da. Marsilia... Franța (rus.) 4 Din Harkov, din Kiev, din Rostov (rus.) 5 Î nainte! Marș! Cine v-a dat voie să vă opriți? (rus.) 6 La revedere, tătucule... Trebuie să plecăm (rus.) 7 Bună ziua. domnule... dumneavoastră cunoaşteţi limba noastră?

(fr.)

Da, gospodin ofiţer, răspunse fratele meu; mais pas mieux que vous le français, quand même. 1

— Êtes vous un habitant de ce pays? Étiez-vous ici pendant qu’il y avait Napoleon ? 2

— Oui, monsieur l’officier. 3

— Comment ça allait-il ? 4

— Vous savez, monsieur, les armées, font toujours des dégâts, quelles que soient les idées qu ’elles apportent. 5

— Oui, nous aussi nous faisons beaucoup des dégâts...

mais nous n’apportons pas d’idées... 6

Era melancolic şi neliniştit, deşi era învingător. Lui Cosimo începu să-i fie simpatic şi vru să-l consoleze:

— Vous avez vaincu ! 7

— Oui. Nous avons bien combattu. Très bien. Mais peut-être… 8

Se auzi o explozie de urlete, o bufnitură, un zăngănit de arme.

— Kto tam ? 9 întrebă ofiţerul.

_____

1 Dar nu mai bine decât cunoaşteţi dumneavoastră franceza (fr.) 2 Sînteţi de prin părţile acestea? Aţi fost aici sub Napoleon? (fr.) 3 Da, domnule ofiţer ( fr.) 4 Şi cum mergeau lucrurile? (fr.)

5 Ştiţi, domnule, armatele pricinuiesc multe pagube, oricare ar fi ideile pe care le aduc ( fr.)

6 Da, pricinuim si noi multe pagube... dar nu aducem cu noi nici o idee...

( fr.)

7 Aţi învins! ( fr.)

8 Da, ne-am luptat bine. Foarte bine. Dar poate că... ( fr.) 9 Cine-i acolo? (rus.)

Se înapoiau cazacii, târând după ei prin țărână nişte trupuri pe jumătate goale şi ducând ceva în mână, în stânga (căci cu dreapta ţineau cogeamite sabia încovoiată, scoasă din teacă şi - da, da - năclăită de singe), şi acest ceva erau capetele bărboase ale celor trei husari beţi.

— Franţuzi! Napoleon! I-am ucis pe toţi!

Tânărul ofiţer dădu un ordin categoric, silindu-i să se îndepărteze grabnic cu morţii. Apoi întoarse capul şi i se adresă din nou lui Cosimo:

— Vous voyez... La guerre... Il y a plusieurs années que je fais le mieux que je puis une chose affreuse: la guerre... et tout cela pour des idéals que je ne saurais presque expliquer moi-même… 1

— Şi eu, răspunse Cosimo, trăiesc de mulţi ani pentru idealuri pe care n-aş şti să mi le explic nici mie însumi;

mais je fais une chose tout à fait bonne: je vis dans lesarbres 2.

Din melancolic, ofiţerul deveni nervos.

— Alors, zise el, je dois m'en aller. Şi salută

milităreşte. Adieu, monsieur... Quel est vôtre nom ? 3

— Le baron Cosme de Rondeau, îi strigă din urmă

Cosimo, căci între timp ofiţerul plecase. Proşciaite, gospodin 4 ... Et le vôtre? 5

— Je suis le prince 6 Andréi... şi galopul calului duse cu el numele patronimic.

_____

1 Vedeţi... Războiul... De atâția ani mă străduiesc să fac cât pot mai bine un lucru înspăimântător: războiul... Și totul în numele unor idealuri pe care aproape că n-aș putea să mi le explic mie însumi... (fr.) 2 Numai că eu fac un lucru foarte bun: trăiesc în copaci (fr.) 3 Trebuie să plec... Adio, domnule... care e numele dumneavoastră? (fr.) 4 Adio. domnule (rus.)

5 Şi al dumneavoastră? (fr.) 6 Sînt prinţul... (fr.)

XXX

DREPT să vă spun, nu ştiu ce ne mai pregăteşte acest secol al nouăsprezecelea, care a început rău şi merge din rău în mai rău. Asupra Europei apasă umbra Restauraţiei; toţi înnoitorii – fie că au fost iacobini ori bonapartiști –

sunt înfrânţi, absolutismul şi iezuiţii sunt iar stăpâni pe câmpul de bătaie: idealurile tinereţii, luminile raţiunii, speranţele secolului nostru, al optsprezecelea, totul e scrum.

Gândurile mele le încredinţez acestui caiet, şi nici n-aş