— În ce mă priveşte, eu am scăpat, şi asta mi-i de ajuns!

— Ah, nu zi vorbă mare, încă nu ți-ai dus pielea acasă!

— Dar-ar boala-n tine!

— Suntem învingătorii de la Austerlitz!

— Şi ciomăgiţii de la Vilna! Veselie mare!

— Hei, păsărică-vorbitoare, lămurește-ne pe unde găsim vreo pivniţă prin părţile astea!

— Am golit butiile din jumătate de Europă, da’ setea tot nu ne-am potolit-o!

— Că suntem ciuruiţi de gloanţe şi vinul curge din nou.

— Tu eşti ciuruit într-un anumit loc.

— O pivniţă unde să ni se dea pe datorie!

— Trecem noi să plătim altă dată!

— Plăteşte Napoleon!

— Prrr...

— Plăteşte țarul! E în urma noastră, prezentați-i lui socoteala!

Cosimo îi răspunse:

— Vin, prin părţile astea, nu-i nici un strop. Dar ceva mai încolo curge un pârâu şi puteti să vă astîmpăraţi setea.

— Îneca-te-ai tu în pârâu, bufnită!

— De nu-mi pierdeam puşca în Vistula, te-aş fi împuşcat şi te-aş fi prăjit în frigare ca pe-un sturz!

— Stați: eu la pârâu tot am să mă duc să-mi scald piciorul, că mă arde.

— Cât despre mine, spală-ți şi fundul...

Porniră câteșitrei la râu, iar acolo se descălțară, îşi băgară picioarele în apă, se spălară pe față şi-şi clătiră

rufele. Săpun căpătarâ de la Cosimo, care era unul dintre aceia care cu bătrânețea sunt cuprinşi de meteahna curăţeniei, fiindcă încep să se resimtă de acea scârbă de ei înşişi pe care în tinereţe n-o iau în seamă; aşa că avea totdeauna săpun asupra lui. Apa rece îi mai dezmetici

puţin, risipindu-le fumul beţiei. Dar, trecând ameţeala, le trecu şi veselia şi îi apucă tristețea, văzându-se în starea aceea, şi oftau, şi gemeau; în prada acelei tristeti, apa limpede îi bucura, şi soldaţii se veseleau cântând:

— De mon pays... De mon pays...

Între timp, Cosimo se întorsese la postul său de observaţie din marginea drumului. Auzi un galop. Și iată

se ivi un escadron de cavalerie, stârnind colbul în urma lui. Ostaşii purtau uniforme nemaivăzute. De sub ditai căciulile se iţeau chipuri bălaie şi bărboase, puţin cam turtite, cu ochii verzi, mijiţi. Cosimo îi salută cu pălăria:

— Ce vânt bun v-aduce, cavaleri?

Soldaţii se opriră.

— Zdravstvuite!1 Spune-ne, batiușka 2, cât mai este până să ajungem?

— Zdravstvuite. Soldați! răspunse Cosimo, care învăţase câte puţin din toate limbile, chiar şi din rusă.

Kuda vam? Ca să ajungeţi, unde?

— Ca să ajungem unde duce drumul ăsta...

— Deh, păi ăst drum, de dus, duce în multe locuri...

Voi încotro mergeţi?

— V Parij 3 .

_____

1 Să trăiți ( rus.)

2 Tăicuță (rus.)

3 La Paris (rus.)

— A, ca să ajungi la Paris sunt şi drumuri bune...

— Niet, ne v Parij. Vo Franțiu, za Napoleonom. Kuda vediot eta doroga? 1

— O, într-o mulţime de locuri: la Olivabassa, la Sassocorto, la Trappa...

— Kak? Aliviabassa? Niet, niet. 2

— Bine, dacă vreţi, duce chiar şi la Marsilia...

— V Marsel... da, da, Marsel... Franția. 3

— Şi ce vreți să faceți în Franța?

— Napoleon a venit să facă război cu țarul nostru, acum țarul nostru îl fugăreşte pe Napoleon.

— Şi voi de unde veniţi?

— Iz Harkova, Iz Kieva, Iz Rostova. 4

— Așa, care va să zică? Da’ frumoase locuri ați văzut!