De ce i se înrăutățise brusc starea, deși încerca să-și controleze celelalte aspecte ale vieții? Și ce văzuse Blythe, de ce anume profitase?
Pierzându-și răbdarea cu aceste întrebări, Helen își îndreptă privirea spre fotografiile de la tragedia de dimineață. Trupul prăbușit pe drum al lui Raeburn, lucrurile împrăștiate în jurul ei, urmele negre de frâne lăsate de Fiatul care se oprise derapând chiar în fața motocicletei lui Helen. Îi reveni brusc în minte totul, momentul când se priviseră ochi în ochi. O frapase și atunci, și își dădu seama și acum, că în expresia lui Hill nu se vedea nici triumf, nici furie. Nu, numai groază.
Și avu o revelație, o idee care părea dintr-odată evidentă, dar pe care o trecuse cu vederea până acum. Luă telefonul și formă numărul centrului de comandă, mulțumită să audă glasul lui McAndrew.
— Poți să intri în sistemul informatic național, te rog? spuse ea fără nicio introducere.
— Sigur. Ce căutăm?
VP - 241
Helen aruncă o privire spre fotografia lui Hill care poza cu Mercedesul ei nou-nouț și spuse:
— Orice incident rutier cu un Mercedes SLR, număr de înmatriculare BG14JYB…
Urmă o pauză, apoi:
— Mă tem că nu-i nimic cu mașina asta.
Helen ezită un moment.
— Bine, atunci fă o căutare mai amplă. Orice incident rutier, coliziune, fugă
de la locul accidentului, orice care să implice o mașină marca sau modelul ăsta în Southampton…
McAndrew scria deja pe tastatură. În timp ce aștepta, Helen aruncă o privire spre dosarele din fața ei, dar nu era decât o distragere, pentru că toată atenția ei era îndreptată asupra răspunsului lui McAndrew.
— Am găsit ceva care s-ar putea să se potrivească. Fugă de la locul accidentului în Freemantle, în decembrie 2015. Un adolescent care a murit pe șosea aproape de casă…
— Îmi aduc aminte, răspunse Helen, dintr-odată entuziasmată. N-a fost prins nimeni, Părinții fac apeluri în fiecare an. Cum îl chema? Billy… Billy…
— Billy Anderson.
— Asta e, Billy Anderson…
— Oricum, a fost un singur martor, o vecină mai în vârstă. N-a văzut incidentul, dar i s-a părut că zărește un Mercedes albastru-închis care se îndepărta în viteză de locul accidentului.
— Pe ce stradă?
— Barrow Road.
— Și Hill lucra în Ocean Village, nu? Deci, dacă se ducea acasă seara târziu, să
zicem de la un eveniment de Crăciun, ar fi putut merge pe-acolo.
— Cu siguranță, e o scurtătură folosită des, mult mai rapidă decât drumurile principale.
— Și, dacă se grăbea, poate că și băuse ceva…
Helen își îndreptă atenția spre pagina de Facebook a lui Hill, trecând peste postările din 2015, 2016, 2017… Acum părea clar că hotărârea lui Hill să meargă
peste tot cu bicicleta și accentuarea consumului de alcool se produseseră în jurul Crăciunului din 2015. Păreau să nu mai existe poze cu mașina, sau cu orice alt vehicul, după această dată.
— Familia Hill mai are mașina?
VP - 242
— Stai o clipă… Nu, după registrul de înmatriculări, au vândut Mercedesul în ianuarie 2016. Chiar că e ciudat, ținând cont că îl cumpăraseră doar cu cinci luni înainte. Probabil că fusese lovit bine…
— Vreo factură de service în perioada aia? Dacă Hill a fost vinovată, atunci probabil că mașina a suferit avarii serioase.
Din nou sunetul tastaturii.
— Nu văd nimic evident în contul ei… deși au fost niște retrageri semnificative de cash la începutul lui decembrie, în total… 2 500 de lire. Dacă a vrut să facă reparațiile cu discreție, probabil că ar fi plătit cash.
Iar acum se așezase la locul ei și ultima piesă. Fuga de la locul accidentului era cunoscută în zonă, pentru că părinții devastați ai lui Billy continuau campania pentru dreptate, reluând în fiecare an apelul pentru găsirea unor martori și sperând în zadar să trezească la viață conștiința cuiva. Dar Lilah Hill alesese să nu spună nimic, înăbușindu-și vinovăția ca să-și scape pielea. Dar cu ce preț? Și cât de vulnerabilă devenise? Oare Martin Hill știuse și folosise informația împotriva ei, obligând-o să rămână într-o relație care ei i se părea apăsătoare sau chiar toxică? Și Blythe? Își mărturisise oare vinovăția în fața lui în timpul ședințelor de terapie, punându-și sufletul pe tavă? Helen era brusc convinsă că așa se întâmplase, că asta era cheia pentru a înțelege influența pe care o avea Blythe asupra ei.
Dar situația se schimbase radical. Acum Helen era cea care avea informația și pârghia și avea de gând s-o folosească până la capăt.
Capitolul 117
Tuburile se aprindeau pe măsură ce străbătea betonul murdar, îndreptându-se către motocicletă. Convinsă că are mijloacele necesare ca s-o facă pe Lilah Hill să mărturisească, Helen era hotărâtă să nu piardă nicio clipă. Poate că
polițiștii de la arest și avocatul ei o să protesteze și o să insiste că Hill trecuse deja prin destule interogatorii, dar Helen știa că avea dreptul s-o mai aducă o dată în sala de interogatoriu.
Traversă cu pas grăbit subsolul jegos și se aruncă pe Kawasaki. Își puse casca, porni motorul și eliberă frâna, plecând din loc. După câteva secunde, porțile automate se ridicară, iar ea trecu în trombă prin deschizătură și ieși în stradă.
Era pustiu, goni prin intersecție, bucurându-se de briza care-i lovea trupul.
