— În schimb, mi-ai putea spune cine de la sediul poliţiei m-a ademenit ieri la terminalul de containere?

— Te-a ademenit să faci ce?

— N-are importanţă. Să ai o zi plăcută!

Hallstein Smith rămase uitându-se la telefon. Terminalul de containere? La ce s-o fi referit femeia?

Truls Berntsen îşi lăsa privirea să rătăcească printre şirurile de imagini

 259 

cu Megan Fox de pe computerul său. Era aproape înspăimântător cum se delăsase – erau de vină doar imaginile sau vârsta – tocmai împlinise 30 de ani? Ori faptul că ştia ce poate face o sarcină trupului care devenise definiţia perfecţiunii în filmul Transformers din 2007? Sau faptul că el însuşi pierduse opt kilograme de grăsime în ultimii doi ani, înlocuindu-le cu patru kilograme de muşchi şi nouă femei futute? Fanteziile sale îndepărtate cu Megan Fox sunt mai puţin îndepărtate? Aşa cum un an-lumină e mai puţin decât doi. Sau simplul fapt că peste doar zece ore avea să stea alături de Ulla Bellman, singura femeie la care tânjise vreodată mai mult decât la Megan Fox?

Auzi pe cineva dregându-şi vocea şi ridică privirea.

Katrine Bratt stătea acolo, sprijinindu-se de panoul lui despărţitor.

După ce Wyller se mutase alături de penibilul club al bărbaţilor din Boiler Room, Truls reuşise să aprofundeze cum trebuie Lege şi fărădelege.

Văzuse toate sezoanele disponibile şi spera că Bratt nu urma să-i strice timpul liber.

— Bellman vrea să te vadă, îl informă ea.

— OK.

Truls îşi închise computerul, apoi se ridică şi trecu pe lângă Katrine Bratt. Atât de aproape, încât i-ar fi mirosit parfumul, dacă ea s-ar fi dat cu vreunul. Se gândi că toate femeile ar trebui să folosească totuşi un pic de parfum. Nu aşa de mult precum cele care exagerau, cele care sufereau de pe urma solvenţilor, doar un pic. Suficient ca să-i facă imaginaţia să se întrebe cum miroseau de fapt în realitate.

În timp ce aştepta liftul, avu timp să se întrebe ce dorea Mikael. Însă

mintea îi era complet goală.

Abia când ajunse în biroul şefului poliţiei îşi dădu seama că fusese descoperit. Când îl văzu pe Mikael cu spatele la el, aproape de geam, şi-l auzi spunând, fără vreo altă introducere:

— M-ai dezamăgit, Truls. Scârba te-a abordat, sau a fost invers?

Era ca şi cum o găleată cu apă rece îi fusese turnată în cap. Ce dracu’ se întâmplase? Oare Ulla cedase şi mărturisise tot într-un acces de conştiinţă

vinovată? Sau o presase Mikael? Şi ce dracu’ mai putea să spună acum?

Îşi drese glasul.

— Mikael, ea a venit la mine. Ea a fost cea care a vrut.

— Normal că scârba voia, doar acceptă orice li se oferă. Dar faptul că a

 260 

obţinut-o de la tine, cel mai apropiat confident al meu, după tot prin ce-am trecut amândoi…

Lui Truls mai că nu-i venea să creadă că Mikael vorbea aşa despre propria soţie, mama copiilor săi.

— Nu credeam că pot refuza să ne întâlnim şi să stăm puţin de vorbă, doar nu intenţionam să mergem mai departe.

— Dar s-a întâmplat, nu-i aşa?

— Nu s-a întâmplat nimic.

— Absolut nimic? Tu nu înţelegi că i-ai spus criminalului tot ce ştim şi ce nu? Cu cât te-a plătit?

Truls clipi.

— Să mă plătească?

Acum îi pică şi lui fisa.

— Presupun că Mona Daa n-a primit informaţia pe gratis. Spune-mi, şi nu uita că te cunosc, Truls!

Truls Berntsen rânji. Scăpase din laţ. Şi repetă:

— Nu s-a întâmplat absolut nimic.

Mikael se întoarse cu faţa la el, apoi îşi trânti palmele pe birou şi mârâi:

— Crezi că suntem proşti?

Truls cercetă cum petele de pe faţa lui Mikael se făceau când albe, când roşii, ca şi cum sângele gâlgâia înainte şi înapoi prin ele. Petele tot crescuseră odată cu trecerea anilor, ca un şarpe care-şi leapădă pielea.

— Să auzim ce crezi că ştii, spuse Truls, apoi se aşeză fără să mai ceară

permisiunea.

Mikael se uită la el, surprins. Apoi se aşeză şi el pe propriul scaun.

Poate pentru că văzuse în ochii lui că nu-i era frică. Dacă Truls era aruncat peste bord, avea să-l ia şi pe Bellman cu el. Trăgându-l la fund.

— Ce ştiu este că Bratt a venit la mine în birou dis-de-dimineaţă ca să-mi spună că, deoarece îi cerusem să fie atentă la tine, l-a pus pe unul dintre detectivi să te ţină sub observaţie. Evident că erai deja bănuit a fi sursa scurgerilor de informaţii, Truls.

— Cine era detectivul?

— N-a spus, şi nici eu n-am întrebat.

Sigur că nu, se gândi Truls. În caz că te-ai trezi în dificultate, ar fi util să

poţi nega că ştii ceva. Poate că Truls nu era cel mai isteţ tip din lume, însă

nici chiar atât de prost cum îl credea mai toată lumea nu era, şi începuse

 261 