— Vrei să spui noi, nu?
— Poate că da, oftă Ståle. Nu am impresia că eu am cine ştie ce
296
contribuţie.
— Contribuţie? repetă Harry. Ni l-ai adus de unul singur pe Valentin pe tavă.
— Dar a scăpat.
— Aliasul lui e cel liber. Ne apropiem. De ce crezi că nu-l vom prinde?
— L-ai văzut cu ochii tăi. Tu ce crezi?
Harry dădu din cap.
— A zis că a venit la tine pentru că i-ai făcut o evaluare psihologică. La acel moment ai ajuns la concluzia că e sănătos din punct de vedere legal, nu?
— Da, dar, după cum ştii, oamenii cu tulburări serioase de personalitate pot fi condamnaţi.
— Ce căutai tu era starea de schizofrenie extremă şi psihoză la momentul actului, nu?
— Da.
— Dar putea fi maniaco-depresiv sau psihopat. Corecţie, bipolar sau sociopat.
— Acum termenul corect este disocial.
Ståle acceptă ţigara pe care i-o oferi Harry.
Acesta aprinse ambele ţigări.
— E bine că vine la tine, chiar dacă ştie că lucrezi pentru copoi. Dar să
continue să vină chiar şi după ce îşi dă seama că eşti implicat în vânarea lui?
Ståle inhală fumul şi ridică din umeri.
— Probabil că sunt un terapeut atât de genial, încât el a fost dispus să-şi asume riscul.
— Vreo altă sugestie?
— Păi, poate caută senzaţii tari. Mulţi criminali în serie au vizitat detectivii sub diverse pretexte ca să ia contact strâns cu efortul de căutare şi să trăiască senzaţia că au păcălit poliţia.
— Valentin şi-a scos tricoul chiar dacă trebuia să ştie că aveai habar de acel tatuaj. Un risc enorm dacă eşti anchetat pentru crimă.
— Ce vrei să spui?
— Hm, da, oare ce vreau să spun?
— Vrei să spui că nutreşte în mod subconştient dorinţa de a fi prins.
Voia ca eu să-l recunosc. Iar când n-am făcut-o, m-a ajutat în mod
297
inconştient, arătându-şi tatuajul.
— Iar când şi-a atins obiectivul a încercat disperat să fugă?
— Conştientul a preluat controlul. Chestia asta ar putea pune omorurile poliţiştilor într-o lumină nouă, Harry. Crimele lui Valentin sunt acţiuni compulsive pe care el le vrea, subconştient, oprite. Vrea pedeapsă
sau să fie exorcizat, vrea ca cineva să oprească demonul din el. Aşa că
atunci când n-am reuşit să-l prindem pentru omorurile iniţiale, a făcut ceea ce fac mulţi criminali în serie, a crescut factorul de risc. În cazul lui, prin ţintirea poliţiştilor care nu l-au putut prinde prima dată, deoarece el ştie că pentru crime comise împotriva poliţiştilor nu există limitare de resurse. Iar în cele din urmă îşi arată tatuajul cuiva despre care ştie că face parte din echipa de investigaţie. Cred că s-ar putea să ai dreptate, Harry.
— Mhm, nu ştiu dacă îmi pot asuma meritele pentru asta. Ce părere ai de o explicaţie mai simplă? Valentin nu este aşa de prudent precum credem, deoarece nu are de ce să se teamă atât de mult precum credem noi.
— Nu pricep.
Harry trase din ţigară. Dădu drumul fumului pe nas. Era o şmecherie pe care o învăţase de la un german alb ca laptele din Hong Kong, care învăţase să cânte la didgeridoo. „Expiră şi inhalează în acelaşi timp, amice, şi poţi fuma două ţigări odată.”
— Du-te acasă şi odihneşte-te, zise Harry. A fost o zi grea.
— Mersi, dar eu sunt psihologul aici, Harry.
— Un ucigaş care îşi ţine cuţitul la gâtul tău? Scuze, doctore, dar n-ai să
