 405 

privirea era fixă. Zâmbetul nu i se estompa de pe chip. Invitaţia lansată de corpul ei rămânea valabilă. Harry luă telecomanda şi închise televizorul.

Megan Fox dispăru şi în acelaşi timp rămase acolo. Silueta vedetei de film se scufundă treptat în adâncurile ecranului cu plasmă.

Dispărută şi încă acolo.

Harry se uită prin dormitorul lui Truls Berntsen. Apoi se duse la dulapul în care ştia că Berntsen îşi ţine comorile. Teoretic, o persoană putea intra înăuntru. Harry îşi ţinu pistolul Odessa gata de tragere. Se duse în vârful picioarelor la dulap, se sprijini de perete şi deschise uşa cu mâna stângă.

Văzu cum lumina din interior se aprinde automat.

Altceva nu se întâmplă.

Harry îşi împinse scurt capul înainte şi şi-l retrase la fel de rapid.

Văzuse. Înăuntru nu era nimeni. Aşa că se postă în pragul uşii.

Truls înlocuise ce luase Harry de acolo ultima dată când fusese în acea încăpere, vesta antiglonţ, masca de gaze, pistolul mitralieră MP5, arma cu grenade lacrimogene. Din câte îşi dădea seama, Berntsen avea aceleaşi arme. În afară de mijlocul tăbliei dulapului, unde se vedea conturul unei arme în jurul unuia dintre cârlige.

Oare aflase Truls Berntsen că Harry venea spre el, şi luase una dintre arme şi fugise din apartament? Fără să se mai deranjeze să încuie uşa sau să închidă televizorul? Dacă aşa stăteau lucrurile, de ce nu aranjase o ambuscadă pentru Harry în apartament?

Harry inspectă întregul apartament şi îşi dădu seama că nu era nimeni.

Se aşeză pe canapeaua din piele, cu piedica de siguranţă de la pistolul Odessa scoasă, pregătit, având vedere spre uşa dormitorului, dar fără să

poată fi văzut prin gaura cheii.

Dacă Truls era acolo, prima persoană care îşi făcea apariţia pierdea.

Scena era aranjată pentru duel. Aşa că se puse pe aşteptat. Fără să se mişte, respirând calm, profund, fără să fie auzit, cu răbdarea unui leopard.

După ce trecură 40 de minute fără să se întâmple ceva, se duse în dormitor.

Harry se aşeză pe pat. Oare să-l sune pe Berntsen? L-ar fi avertizat, dar, după cum arătau lucrurile, el părea deja conştient că Harry era pe urmele lui.

Harry îşi scoase telefonul şi îl porni. Aşteptă ca dispozitivul să se conecteze la reţea şi formă numărul pe care îl memorase înainte de a

 406 

pleca din Holmenkollen, cu aproape două ore înainte.

După ce telefonul sună de trei ori fără să răspundă cineva, Harry renunţă.

Apoi îşi sună contactul de la compania de telefoane. Care îi răspunse în două secunde.

— Ce vrei, Hole?

— Am nevoie să depistezi un semnal de telefon. Pentru un oarecare Truls Berntsen. Are telefonul primit de la poliţie, aşa că trebuie să fie unul dintre clienţii tăi.

— Nu putem continua să lucrăm în felul ăsta.

— Acum e vorba de o treabă oficială a poliţiei.

— Atunci urmează procedura. Ia legătura cu avocatul poliţiei, trimite cazul şefului de la Serviciul de Investigaţii Criminale şi sună-ne când primeşti acceptul.

— E o urgenţă.

— Ascultă, nu pot continua să-ţi dau…

— Chestia asta e în legătură cu crimele comise împotriva poliţiştilor.

— Ar trebui să dureze doar câteva secunde ca să primeşti acceptul de la şef, Harry.

Harry înjură printre dinţi.

— Îmi pare rău, Harry, dar aici e vorba de mai mult decât slujba mea.

Dacă descoperă cineva că verific mişcările poliţiştilor fără autorizaţie… Ce problemă ai să obţii acceptul?

— Ne mai auzim.

Harry închise. Avea două apeluri nepreluate şi trei mesaje text.

Probabil că veniseră cât ţinuse telefonul închis. Deschise mesajele. Primul era de la Rakel.

Am încercat să te sun. Sunt acasă. Îţi pregătesc ceva bun dacă îmi spuicând vii. Am o surpriză. Cineva care să te bată la Tetris.

Harry reciti mesajul. Rakel venise acasă. Cu Oleg. Era tentat să se urce imediat la volan. Să lase baltă misiunea. Greşise, n-ar fi trebuit să se afle acolo. Ştia însă că tocmai despre asta era vorba: un prim instinct. O

încercare de a evita inevitabilul. Al doilea mesaj era de la un număr necunoscut.

Trebuie să vorbesc cu tine. Eşti acasă? Silje G

Şterse mesajul. Recunoscu însă instantaneu numărul celui de-al treilea

 407 

mesaj.

Cred că mă cauţi. Am o soluţie la problema noastră. Ne întâlnim la loculcrimei G asap. Truls

 408 

44

Când traversă parcarea, Harry observă o maşină cu geamul unei portiere făcut ţăndări. Lumina felinarului stradal se reflecta în cioburile de sticlă de pe asfalt. Harry sună la centrul operaţional.

— Aici e Harry Hole. Aş dori să verificaţi o maşină pentru a vedea cine e proprietarul.