Bucătăria respira a acceptare parţială a modernităţii, un compromis între insistenţa unei nurori asupra minimului necesar într-o bucătărie şi dorinţa proprietarilor de a nu schimba mai mult de un frigider stricat.
324
Bătrânul luă un pachet de cafea dintr-un dulap suspendat, cu uşă din sticlă mată, scoase elasticul şi măsură cât să pună în ibric cu o lingură de plastic galbenă. Între timp, Bellman se aşeză, îşi puse reportofonul pe masă şi apăsă pe butonul de redare. Vocea lui Truls suna metalică şi subţire: „… chiar dacă noi avem motive să credem că femeia e o prostituată. Poate că Sondre a împrumutat maşina altcuiva. Nu avem o imagine clară a şoferului”.
Vocea fostului şef al poliţiei suna mai îndepărtată însă, cum nu exista zgomot de fond, cuvintele lui erau clare: „Deci nu aveţi nicio dovadă. Nu, mai bine o lăsaţi baltă”.
Mikael văzu cafeaua revărsându-se din lingură când bătrânul încremeni, ca şi cum cineva tocmai i-ar fi înfipt ţeava unei arme în spate.
Vocea lui Truls din nou:
„— Mulţumesc. O să facem cum spuneţi.
— Berentzen de la Orgkrim ai spus?
— Corect.
— Mersi, Berentzen. Voi, ofiţerii, faceţi o treabă bună”.
Mikael apăsă pe butonul de oprire.
Fostul şef se întoarse încet. Chipul lui era palid. Mai degrabă cenuşiu, îşi spuse Mikael Bellman. O nuanţă potrivită pentru o fiinţă declarată
decedată. Gura bătrânului tresări de câteva ori.
— Ce încerci să formulezi acum, rosti Mikael Bellman, e „ce-i chestia asta?”, nu? Iar răspunsul este că asta e dovada că fostul şef al poliţiei a exercitat presiuni asupra unui funcţionar public ca să împiedice supunerea fiului său la aceeaşi investigaţie şi acţiune legală la care este supus orice cetăţean al acestei ţări.
Vocea bătrânului se auzi ca o răsuflare a vântului în deşert.
— El nici măcar nu a fost acolo. Am vorbit cu Sondre. Maşina lui stă în garaj din ianuarie, după un incendiu la motor. El nu putea să fie acolo.
— Te doare puţin? rosti Mikael. Nici măcar nu a fost nevoie să-ţi salvezi fiul, iar acum presa şi consiliul or să afle cum ai încercat să corupi un poliţist.
— Nu există nicio poză cu maşina şi prostituata, nu?
— Nu acum, cel puţin. Tu ai ordonat distrugerea ei. Şi, cine ştie, poate că a fost făcută înainte de ianuarie?
Mikael zâmbi. Nu dorea să facă asta, dar nu se putu abţine.
325
În obrajii bătrânului reveni culoarea, iar vocea îşi recăpătă tonalitatea de bas.
— Doar nu-ţi imaginezi că vei scăpa cu aşa ceva, nu, Bellman?
— Nu ştiu. Ştiu doar că cei din consiliu nu vor dori un om dovedit corupt în calitate de şef al poliţiei.
— Ce doreşti, Bellman?
— Mai bine te-ai întreba ce doreşti tu. Să-ţi trăieşti viaţa în linişte şi pace, bucurându-te de reputaţia unui poliţist bun, cinstit? Da? Atunci o să
vezi că noi doi nu suntem diferiţi, exact asta vreau şi eu. Vreau să-mi îndeplinesc misiunea de şef al poliţiei în linişte şi pace, vreau să rezolv crimele comise împotriva poliţiştilor fără amestecul nenorocitei ăleia de consiliere pentru afaceri sociale, iar după aceea vreau să mă bucur de reputaţia de poliţist bun. Aşadar, cum ne atingem amândoi astfel de obiective?
Bellman aşteptă până ce fu sigur că bătrânul îşi revenise suficient din şoc ca să priceapă toate detaliile.
— Vreau să anunţi consiliul că ai studiat atent cazul şi eşti atât de impresionat de maniera profesionistă în care este gestionat, încât nu vezi rostul să preiei conducerea. Din contră, crezi că s-ar reduce şansele unei rezolvări rapide. De asemenea, trebuie să pui la îndoială evaluarea făcută
de către consilierul pentru afaceri sociale. Acesta ar trebui să ştie că
munca de poliţie trebuie să fie metodică şi să evite pericolele unei gândiri pe termen scurt, iar numitul consilier pare să fi reacţionat în pripă. Cu toţii am fost supuşi presiunilor, dar cade în sarcina tuturor liderilor politici şi profesionali să nu-şi piardă capul în situaţii în care au cea mai mare nevoie de el. Ca atare, insişti ca actualul şef al poliţiei să-şi continue munca fără
interferenţe din afară, deoarece strategia lui, din perspectiva ta, are cea mai mare şansă de succes şi, ca atare, îţi retragi candidatura.
Bellman scoase un plic dintr-un buzunar interior şi îl împinse peste masă.
— Asta scrie, în esenţă, în această scrisoare personală adresată
Preşedintelui Consiliului Local. Tot ce trebuie să faci e să o semnezi şi să o trimiţi. După cum vezi, plicul are chiar şi timbru. Apropo, o să primeşti înregistrarea după ce eu primesc un răspuns satisfăcător de la consiliu.
Apoi dădu din cap spre ibric.
— Ce face chestia aia? E vreo şansă să bem cafea?
326
Harry luă o gură de cafea şi îşi privi oraşul.
