Katrine nu găsi un răspuns la cerere, presupuse că Bellman dăduse unul verbal.
Ce socotea ea extrem de ciudat era faptul că şeful poliţiei şi un poliţist bănuit de corupţie se apelaseră reciproc la telefon şi schimbaseră des mesaje text, folosiseră carduri de credit în aceleaşi locuri şi momente, călătoriseră în acelaşi timp cu avionul şi trenul, se cazaseră în acelaşi hotel la aceeaşi dată şi se antrenaseră în acelaşi poligon. Când Harry îi ceruse să
facă o verificare riguroasă a lui Bellman, ea descoperise că acesta se uitase online la filme porno gay. Oare era posibil ca Truls Berntsen să fi fost amantul lui?
Katrine rămase uitându-se în gol la ecran.
Şi ce dacă? Nu era nevoie ca toate cele descoperite să însemne ceva.
Katrine ştia că Harry se întâlnise cu Bellman în Valle Hovin, noaptea precedentă. Unde îl anunţase de descoperirea glonţului care îi aparţinea.
Iar înainte de a pleca, Harry mormăise ceva despre sentimentul că ştia cine schimbase glonţul din camera probelor. La întrebarea ei precisă, Harry răspunsese doar Umbra. Ca atare, Katrine îşi extinse căutarea pentru a include mai mult din trecut.
Citi printre rezultatele afişate.
Bellman şi Berntsen fuseseră nedespărţiţi de-a lungul carierelor lor care debutaseră la secţia de poliţie Stovner, după ce amândoi terminaseră
Colegiul de Poliţie.
Katrine extrase o listă cu alţi angajaţi din acea perioadă.
Parcurse cu privirea numele de pe ecran. Se opri asupra unuia. Formă
un număr de telefon care începea cu 55.
— Era şi timpul, frøken Bratt, răspunse o voce melodioasă, iar Katrine se simţi atât de bine să audă din nou pe cineva vorbind dialectul autentic din Bergen. Trebuia să fii aici pentru un examen medical de ceva vreme!
— Hans…
— Doctor Hans, mulţumesc mult. Te rog să fii amabilă şi să-ţi dai jos bluza, Bratt.
— Ţine-o în pantaloni, îl avertiză ea, cu un zâmbet pe buze.
— Te pot ruga să nu confunzi expertiza medicală cu atenţii nedorite de natură sexuală la locul de muncă, Bratt?
377
— Cineva mi-a spus că ai revenit la cazne.
— Da. Iar tu unde te afli în clipa asta?
— În Oslo. Apropo, văd de pe o listă din faţa mea că ai lucrat la secţia de poliţie Stovner în aceeaşi perioadă cu Mikael Bellman şi Truls Berntsen.
— Asta a fost imediat după terminarea colegiului, şi doar din pricina unei femei, Bratt. Coşmarul acela cu ţâţe – ţi-am povestit despre ea?
— Probabil.
— Dar când s-a terminat cu ea, s-a terminat şi cu Oslo.
Individul începu să cânte: Vestland, Vestland über alles.
— Hans! Când ai lucrat cu…
— Nimeni nu a lucrat cu băieţii ăştia doi, Katrine. Fie lucrai pentru ei, fie împotriva lor.
— Truls Berntsen a fost suspendat.
— Era şi timpul. Presupun că a bătut iarăşi pe cineva?
— Bătut? Bătea deţinuţi pe vremea aia?
— Mai rău de atât. Bătea ofiţeri de poliţie.
Katrine simţi că i se ridică părul de pe braţe.
— Da? Pe cine a bătut?
— Pe oricine se dădea la nevasta lui Bellman. Beavis Berntsen era amorezat până peste cap de amândoi.
— Ce folosea?
— Cum adică?
— Când bătea.
— De unde să ştiu? Presupun că ceva dur. Cel puţin aşa a părut atunci când tânărul ăla din nord a fost suficient de idiot să danseze prea aproape de fru Bellman la cina de Crăciun.
— Care tânăr din nord?
