Se terminase.
42.
Rahat.
41.
Rahat, rahat, rahat!
40.
Harry deschise uşa frigiderului cu un picior şi se chinui să iasă, ajutându-se de celălalt. Deschise sertarul de sub blatul de bucătărie, înşfăcă ceva ce semăna cu un cuţit de pâine, alergă spre scaun şi tăie banda adezivă de pe braţele scaunului.
Evită să se uite la televizor, dar auzi ticăitul.
— Du-te dracului, Berntsen!
Înconjură scaunul şi tăie banda adezivă de pe spătar şi din jurul picioarelor scaunului.
Îl cuprinse pe Berntsen cu braţele în jurul pieptului şi trase.
Evident, nemernicul era extrem de greu.
Harry trase şi înjură, împinse şi înjură, fără să mai audă cuvintele care-i ieşeau din gură, însă sperând că ele ofensau raiul şi iadul suficient ca măcar unul dintre ele să intervină în acest curs stupid, dar inevitabil, al evenimentelor.
Se îndreptă spre frigiderul deschis şi îl manevră pe Truls Berntsen prin deschizătură.
Trupul plin de sânge se încovoie şi alunecă din nou afară.
Harry încercă să-l înghesuie din nou înăuntru, în zadar. Îl trase pe Berntsen afară din frigider, lăsând dâre de sânge pe linoleum, îi dădu drumul, trase de frigider cu tot cu cablul electric, auzi ştecherul cum iese din locaş cu zgomot şi împinse frigiderul pe spate, între blatul de bucătărie
421
şi cuptor. Îl înşfăcă pe Berntsen şi îl ridică, apoi îl împinse înăuntru. Se târî şi el în urma lui Berntsen. Îşi folosi ambele picioare ca să-l împingă pe acesta cât putea de tare spre spatele frigiderului, unde era motorul greu al aparatului. Se aşeză peste Berntsen, inspirând mirosul de sudoare, sânge şi urină care apare când stai pe un scaun ştiind că moartea ta e iminentă.
Harry sperase că era spaţiu pentru amândoi acolo, deoarece iniţial problema fusese dată de înălţimea şi lăţimea frigiderului, nu de adâncimea lui.
Însă acum problema era adâncimea.
Nu putea închide nenorocita de uşă în urma lor.
Harry încercă să o forţeze, dar uşa nu voia pur şi simplu să se închidă.
Crăpătura era mai mică de 20 de centimetri, însă ei doi n-aveau nicio şansă, dacă frigiderul nu era închis etanş. Undele de şoc generate de explozie aveau să ducă la explozia ficatului şi splinei, căldura avea să le ardă ochii, fiecare obiect neasigurat din încăpere avea să se transforme într-un glonţ, devenind o mitralieră care împrăştia moarte în salve, făcând bucăţi totul în jur.
Nici măcar nu mai trebuia să ia o decizie, era prea târziu pentru aşa ceva.
Iar asta însemna, pe de altă parte, că nu avea nimic de pierdut.
Harry împinse din nou în uşă, sări din frigider, se duse în spatele lui şi îl îndreptă la loc. Privind peste marginea frigiderului, văzu că Truls Berntsen alunecase deja pe jos. Nu se putu abţine să nu privească spre ecranul televizorului. Ceasul arăta 00:00:12. 12 secunde.
— Scuze, Berntsen, zise Harry.
După care îl prinse pe Berntsen de piept, îl ridică în picioare şi îl împinse cu spatele în frigiderul aflat în poziţie verticală. Îşi scoase mâna pe lângă Berntsen şi trase de uşa frigiderului. După care începu să legene frigiderul. Motorul greu era montat sus, astfel încât ansamblul avea centrul de greutate înălţat, iar asta, spera el, avea să-l ajute.
Frigiderul se clătină înapoi. Ajunse pe punctul de a se prăbuşi. Truls stătea lipit de Harry ca o bucată inertă de carne.
Dar nu aveau voie să cadă în direcţia aia!
Harry rezistă şi încercă să-l împingă pe Truls înapoi, ţinându-se de uşă.
Apoi frigiderul păru să se hotărască, reveni în poziţie verticală şi se
422
înclină decisiv în cealaltă parte. Harry mai apucă să zărească pentru ultima dată ecranul televizorului, după care frigiderul se răsturnă şi căzu cu faţa în jos.
Harry rămase fără suflare când se prăbuşiră amândoi la podea şi imediat intră în panică, deoarece nu mai avea oxigen. Dar acum era beznă. O beznă ca de smoală.
Greutatea motorului şi cea a frigiderului îndepliniseră ceea ce sperase el şi închiseseră uşa, prin presiune, lipind-o de podeaua apartamentului.
După care explodă bomba.
Harry îşi simţi creierul făcând implozie şi închizându-se în el însuşi.
Clipi în beznă.
