 196 

— Da, probabil că sunt. N-ar trebui să fiu aici. Sunt pe celălalt teren.

Mă aşteaptă acolo.

Beate se uită la spatele individului în vreme ce el se îndrepta cu paşi mărunţi spre poartă.

Apoi plecă spre Majorstuen. Şi chiar dacă mintea ei lucra cu febrilitate, întrebându-se încotro se putea duce Valentin, de unde venea şi cât de aproape erau de arestarea lui, Beate nu se putea descotorosi de ecoul vorbelor bătrânului.

Mă aşteaptă acolo.

Mia Hartvigsen se uita la Harry Hole.

Îşi încrucişase braţele şi stătea cu umărul pe jumătate întors către el. În jurul medicului anatomopatolog zăceau cuve albastre din plastic cu diverse părţi de trup uman. Studenţii plecaseră din sala de disecţie a Institutului de Anatomie Patologică de la parterul Rikshospital, însă

apăruse această fantomă a trecutului cu raportul anatomic al lui Asaiev sub braţ.

Mia Hartvigsen stătea aşa nu pentru că nu îl plăcea pe Hole, ci pentru că apariţia lui însemna probleme. Când activase ca detectiv, Hole însemnase mereu ore suplimentare de lucru, termene-limită mai strânse şi o şansă crescută de ceartă pentru erori pentru care medicii patologi cu greu puteau fi făcuţi responsabili.

— Am făcut autopsia lui Rudolf Asaiev, zise Mia. Una amănunţită.

— Nu suficient de amănunţită, răspunse Harry, punând raportul pe una dintre mesele metalice lucitoare unde studenţii abia terminaseră de ciopârţit carne umană.

De sub o pătură se ivea un braţ musculos, retezat de la umăr. Harry citi literele tatuajului estompat de pe partea superioară a braţului. Prea tânăr ca să mori. În fine. Poate că braţul aparţinuse unuia dintre motocicliştii din banda Los Lobos, o bandă de traficanţi rivală pe care Asaiev fusese hotărât să o elimine.

— Şi ce te face să crezi că n-am fost suficient de riguroşi, Hole?

— În primul rând, n-aţi putut evidenţia o cauză a morţii.

— Uneori pur şi simplu corpul nu ne oferă destule indicii. Ştii bine. Nu înseamnă că nu a existat o cauză perfect naturală a morţii.

— Iar cea mai naturală cauză în acest caz ar fi aceea că l-a omorât

 197 

cineva.

— Ştiu că era un martor potenţial important, dar o necropsie urmează

anumite reguli, care nu sunt influenţate de asemenea circumstanţe.

Descoperim ce descoperim, şi nimic altceva. Patologia e o ştiinţă care nu funcţionează pe ghicite.

— Cu privire la ştiinţa asta, zise Hole, aşezându-se pe biroul ei. Se bazează pe testarea ipotezelor, nu? Vă formaţi o teorie, apoi o testaţi ca să vedeţi dacă e adevărată sau falsă. Corect?

Mia Hartvigsen clătină din cap. Nu din pricină că el n-avea dreptate, ci din cauză că nu-i plăcea direcţia în care o lua discuţia.

— Teoria mea, continuă Hole cu un zâmbet nevinovat, care îl făcea să

arate ca un băieţaş care încearcă să-şi convingă mama că trebuie să

primească o bombă atomică de Crăciun, e că Asaiev a fost omorât de cineva care ştie exact cum lucraţi voi şi de ce e nevoie ca să fie sigur că nu veţi descoperi nimic.

Mia îşi schimbă greutatea de pe un picior pe celălalt, întorcând celălalt umăr spre el.

— Şi ce-i cu asta?

— Deci tu cum ai fi procedat, Mia?

— Eu?

— Ştii toate şmecheriile. Cum te-ai fi înşelat singură?

— Sunt suspectă cumva?

— Până la proba contrarie.

Ea fu tentată să reacţioneze, dar se opri când îl văzu zâmbind.

— Arma crimei? întrebă ea.

— Seringa, răspunse Hole.

— Da? De ce?

— Ceva care să aibă legătură cu anestezia.

— Înţeleg. Putem depista aproape toate substanţele, mai ales când accesul la cadavru este rapid, ca în acest caz. Singura variantă pe care o văd este…

— Da?

El zâmbi, ca şi cum obţinuse ce voia. Enervant om. Genul pe care nu te poţi decide dacă să-l pălmuieşti sau să-l săruţi.

— O injecţie cu aer.

— Adică?

 198 

— Cea mai veche şi încă cea mai bună şmecherie din manual. Umpli o seringă cu suficient aer ca să introduci bule în vasul de sânge spre a-l bloca. Dacă vasul e blocat destulă vreme, sângele nu mai ajunge în zone vitale ale organismului, cum ar fi inima sau creierul, şi atunci mori. Repede şi fără reziduuri chimice. Un cheag de sânge se poate forma fără niciun fel de intervenţie exterioară. Caz închis.

— Dar ar rămâne vizibilă urma acului.

— Nu şi dacă foloseşti un ac suficient de subţire. Ar trebui să examinezi fiecare centimetru de piele ca să dai de-o urmă.

Hole se lumină. Băiatul deschisese cadoul şi credea că dăduse peste o bombă atomică.