— Ştii ce, Paul? Şedinţa asta e gratis, zise Aune, adăugând un semicerc şi o linie diagonală.

Citi desenul. DØ, care însemna mori. Şterse totul cu palma.

 204 

22

Rico Herrem ştia că avea să moară. Ştiuse asta dintotdeauna. Ce era nou acum era faptul că avea să moară în 36 de ore.

— Îmi pare aşa de rău. Antrax, repetă doctorul thailandez, care vorbea cu accent american şi pronunţa corect r.

Probabil că ochi-alungiţi studiase medicina în America. Şi astfel se calificase pentru o slujbă la acea clinică privată care probabil avea drept pacienţi doar expaţi şi turişti.

Rico inspiră în masca de oxigen; chiar şi aşa îi era greu. 36 de ore.

Doctorul spusese 36 de ore. Îl întrebase pe Rico dacă doreşte să-i fie contactată vreo rudă. Rudele puteau veni în Thailanda dacă se urcau imediat la bordul unui avion. Sau poate un preot. Era catolic?

Probabil că doctorul observase din expresia de uluială de pe faţa lui Rico că era nevoie de explicaţii suplimentare.

— Antraxul este o boală provocată de o bacterie. Se găseşte în plămânii dumneavoastră. Probabil că aţi inhalat-o cu câteva zile în urmă.

Rico continua să nu înţeleagă.

— Dacă aţi fi digerat bacteria sau aţi fi luat-o pe piele, puteam să vă

salvăm. Dar în plămâni…

Bacterie? Avea să moară din pricina unei bacterii? Pe care o inhalase?

Unde s-ar fi putut întâmpla?

Doctorul repetă, ca un ecou, gândul lui.

— Aveţi idee unde? Poliţia va dori să afle ca să evite expunerea altor oameni la sursa bacteriei.

Rico Herrem închise ochii.

— Domnule Herrem, vă rog să vă aduceţi aminte. Aţi putea salva alţi oameni…

Alţi oameni. Dar nu şi pe el însuşi. 36 de ore.

— Domnule Herrem?

Rico voi să dea din cap ca să indice că auzise, dar nu putu. O uşă se deschise. Se auziră zgomotele produse de mai multe perechi de pantofi.

Apoi o voce joasă şi întretăiată de femeie.

— Kari Farstad, de la Ambasada Norvegiei. Am venit imediat ce am putut. El e…?

 205 

— Sângele lui nu mai circulă. E pe cale să intre în stare de şoc.

De unde? Din mâncarea pe care o consumase când taxiul se oprise la bodega aia nenorocită între Bangkok şi Pattaya? Din gaura aia împuţită pe care ei o numeau toaletă? Sau din camera de hotel? Oare nu prin intermediul aerului condiţionat se răspândeau adesea bacteriile? Însă

doctorul spusese că simptomele iniţiale erau similare cu cele ale unei răceli, iar el avusese astfel de simptome în cursul zborului. Dar dacă

aceste bacterii ar fi fost în avion, atunci şi celorlalţi pasageri li s-ar fi făcut rău.

Auzi vocea femeii, mai coborâtă şi în norvegiană de data asta:

— Antrax. Doamne, credeam că aşa ceva există doar ca armă biologică.

Voce de bărbat:

— Fals. Am căutat pe Google venind încoace. Bacillus anthracis. Poate sta în stare de adormire zeci de ani. E o gânganie mică şi dură. Se împrăştie prin spori. Aceiaşi spori ca cei din praful trimis prin poştă

americanilor, îţi aminteşti? Cu zece ani sau aşa ceva în urmă.

— Crezi că i-a trimis cineva o scrisoare cu antrax?

— E posibil să fi luat boala de oriunde, dar cel mai obişnuit scenariu este acela al contactului apropiat cu animalele. Probabil că n-o să aflăm niciodată.

Numai că Rico ştia. Ştia cu o claritate bruscă. Îşi duse o mână la masca de oxigen.

— Aţi dat de ruda lui cea mai apropiată?

— Da.

— Şi?

— Spune că el ar fi bine să putrezească în iad.

— Înţeleg. Pedofil?

— Nu. Dar lista e destul de lungă. Hei, se mişcă.

Rico reuşise să-şi scoată masca şi încerca să vorbească. Însă nu reuşi să

scoată decât o şoaptă răguşită. Încercă din nou. Văzu că femeia avea şuviţe blonde şi se uita fix la el cu un amestec de grijă şi dezgust.

— Doctore, este…?

— Nu, nu e o boală contagioasă între oameni.

Nu era contagioasă, deci era doar el infectat.

Faţa femeii se apropie de gura lui. Chiar şi pe moarte – sau poate tocmai pentru că murea – Rico Herrem inhală cu nesaţ parfumul emanat