— Ucenicul face progrese, chicoti Folkestad.
Harry se încruntă.
— Oaspetele ăsta, nu cumva e…
— Stai liniştit, nu e frøken Silje Gravseng, ci doar colegi vechi. Le-am dat nişte cafea.
Harry se încruntă la Katrine. Apoi se răsuci pe călcâie şi porni spre uşă.
Katrine şi Folkestad se uitară după el.
— Ăă, am spus ceva greşit? întrebă uimit Folkestad.
— Ştiu că povestea asta poate fi văzută ca o capcană, zise Beate, ridicând ceaşca cu cafea la gură.
— Prin asta vrei să spui că nu e strategic gândită aşa? replică Harry, lăsându-se cât de mult putea pe spătarul scaunului, în biroul minuscul.
De cealaltă parte a biroului, în spatele unui morman de hârtii, Beate Lønn, Bjørn Holm şi Katrine Bratt stăteau înghesuiţi pe scaune. Runda de saluturi între vechi colegi se încheiase rapid. Strângeri scurte de mână, fără îmbrăţişări. Fără încercări stângace şi vorbărie goală. Harry Hole nu era genul. Cu Harry Hole trebuia să treci la subiect. Şi, evident, ei ştiau că
el ştia deja despre ce era vorba.
Beate sorbi din cafea, se strâmbă şi lăsă ceaşca jos cu o mină
dezgustată.
— Ştiu că ai decis să nu mai faci investigaţii, zise Beate. Şi mai ştiu că ai suficiente motive pentru asta. Întrebarea, însă, e dacă poţi face o excepţie sau nu. La urma urmei, eşti singurul nostru specialist în crime în serie.
Statul a investit bani şi te-a instruit la FBI…
— …bani pe care, după cum ştii, i-am plătit înapoi cu sânge, sudoare şi lacrimi, o întrerupse abrupt Harry. Şi nu numai cu sângele şi lacrimile mele.
— N-am uitat că Rakel şi Oleg au fost în prima linie în cazul Omului de zăpadă, dar…
— Răspunsul e nu. I-am promis lui Rakel că niciunul dintre noi nu va mai avea parte de o asemenea experienţă. Iar de data asta intenţionez clar să mă ţin de promisiune.
— Ce mai face Oleg? întrebă Beate.
— E mai bine, răspunse Harry. După cum ştii, e la o clinică de dezintoxicare din Elveţia.
155
— Mă bucur să aud asta. Iar Rakel a obţinut slujba aia din Geneva?
— Da.
— Face naveta?
— Patru zile în Geneva, trei acasă. E bine pentru Oleg să o aibă pe maică-sa în preajmă.
— Înţeleg, zise Beate. Într-un fel, sunt la adăpost de orice pericol acolo, nu? Iar tu eşti singur în cursul săptămânii. Sunt zile când poţi face ce-ţi place.
Harry râse încetişor.
— Draga mea Beate, poate că nu m-am făcut suficient de bine înţeles.
Asta e ceea ce vreau să fac. Să ţin cursuri. Să transmit mai departe cunoştinţele acumulate.
— Ståle Aune e cu noi, zise Katrine.
— Bravo lui! Şi bravo vouă. El ştie la fel de multe ca mine despre crimele în serie.
— Eşti sigur că nu ştie mai multe? rosti Katrine cu un început de zâmbet şi o sprânceană ridicată.
Harry râse.
— Bună încercare, Katrine. Bine. Ştie mai multe.
— Doamne, ce s-a întâmplat cu ambiţia ta? îl tachină Katrine.
— Combinaţia dintre voi trei şi Ståle Aune înseamnă cel mai bun start posibil pentru acest caz. Am de ţinut un alt curs, aşa că…
Katrine clătină încet din cap.
— Ce s-a întâmplat cu tine, Harry?
— Lucruri bune, mi s-au întâmplat lucruri bune, răspunse Harry.
— Mesaj recepţionat şi înţeles, zise Beate, ridicându-se. Dar eu tot ţin să te întreb dacă te mai putem consulta din când în când.
