— Du-te, îmi spune. Te aşteaptă.
În beznă, două umbre se întind una spre cealaltă în amurgul ce s-a lăsat greu, fără speranţă. Când mâinile li se întâlnesc, se revarsă
potop de lumină, ca o sută de urne de aur curgând din soare.
309
Mulţumiri
Scrierea acestui roman a fost o călătorie lungă de un deceniu, în care am avut norocul să întâlnesc mai mult zei binevoitori decât ciclopi furioşi. Ar fi imposibil să le mulţumesc tuturor celor care m-au încurajat de-a lungul anilor – ar fi nevoie să mai scriu o carte –, însă la unele divinităţi trebuie neapărat să mă închin.
Aş vrea să le mulţumesc mai ales primilor cititori, care mi-au oferit indicaţii pline de iubire şi atenţie: Carolyn Bell, Sarah Furlow şi Michael Bourret. Aş vrea să-i mulţumesc şi minunatei mele naşe, Barbara Thornbrough, care m-a încurajat de la bun început, precum şi membrilor familiei Drake, pentru sprijinul şi bunăvoinţa lor şi pentru că mi-au servit ca experţi şi consultanţi într-o mulţime de chestiuni. Le mulţumesc din inimă şi profesorilor mei, mai ales lui Diane Dubois, Susan Melvoin, Kristin Jaffe, Judith Williams şi Jim Miller, precum şi studenţilor mei pasionaţi şi extraordinari, buni cunoscători ai lui Shakespeare, dar şi ai culturii latine, pentru că m-au învăţat mult mai mult decât i-am învăţat eu vreodată pe ei.
Am avut norocul de a avea nu unul, ci trei mentori extraordinari în Literatura Clasică, în profesorat şi în viaţă: David Rich, Joseph Pucci şi Michael C.J. Putnam. Le sunt peste măsură de recunoscătoare pentru bunătatea şi erudiţia lor. Vreau să mulţumesc şi întregii catedre de Literatura Clasică de la Universitatea Brown. Se înţelege de la sine că toate greşelile şi abaterile de la adevăr din această carte îmi aparţin doar mie, şi nu lor.
Mulţumiri speciale lui Walter Kasinskas, precum şi frumoasei şi talentatei Nora Pines, care a crezut întotdeauna că voi ajunge scriitoare, deşi mi-a citit o parte din primele povestiri pe care le-am scris.
Mii de mulţumiri inimitabilului, irepresibilului şi excepţionalului Jonah Ramu Cohen, un războinic înflăcărat şi neînfricat, care a luptat pas cu pas pentru această carte. Sunt foarte recunoscătoare pentru prietenia ta.
Un munte Olimp de recunoştinţă pentru uimitoarea Julie Barer, cea mai vrednică dintre toţi agenţii, care, alături de remarcabila ei
310
echipă, m-a luat pe sus şi mi-a ghidat paşii către un miracol.
Le mulţumesc desigur dinamicului, extraordinarului meu redactor Lee Boudreaux şi întregului grup de la Ecco, printre care îi amintesc pe Abigail Holstein, Michael McKenzie, Heather Drucker, Rachel Bressler şi tuturor celor care s-au ocupat atât de bine de mine şi de acest roman. Aş vrea să le mai mulţumesc şi oamenilor fantastici de la Bloomsbury UK – Alexandra Pringle, Katie Bond, David Mann şi tuturor celorlalţi din echipa lor pentru munca incredibilă în slujba cărţii mele.
În sfârşit, vreau să mulţumesc familiei mele, desigur fratelui meu Bud, care mi-a îndurat poveştile cu Ahile toată viaţa, şi minunatului meu tată vitreg Gordon. Mai presus de toate, îi mulţumesc uimitoarei mele mame, care m-a iubit şi m-a sprijinit în tot ce-am făcut şi mi-a insuflat dragostea ei pentru cărţi. Sunt binecuvântată să-ţi fiu fiică.
Şi nu în ultimul rând, îi mulţumesc lui Nathaniel, Atena mea în armură strălucitoare, a cărui iubire, corecturi şi răbdare m-au făcut să
mă simt ca acasă.
311
GLOSAR DE PERSONAJE
Zei şi nemuritori
AFRODITA. Zeiţa iubirii şi frumuseţii, mama lui Enea şi susţinătoare a Troiei. Paris era preferatul ei, iar în Cântul III al Iliadei îl salvează de Menelau.
APOLLO. Zeul luminii şi al muzicii, susţinător al troienilor. El a trimis molima în armata aheilor în Cântul I şi este cel răspunzător atât pentru moartea lui Ahile, cât şi pentru a lui Patrocle.
ARTEMIS. Sora geamănă a lui Apollo, zeiţa vânătorii, a lunii şi a fecioarelor. Mâniindu-se din cauza vărsării de sânge pe care urma să
o pricinuiască războiul troian, a oprit vânturile să sufle, ţinând pe loc flota ahee la Aulis. După jertfirea Ifigeniei, s-a îmbunat şi vânturile s-au întors.
ATENA. Prea puternica zeiţă a înţelepciunii, torsului şi războiului.
Era o susţinătoare ardentă a iubiţilor ei ahei împotriva troienilor şi protectoarea şiretului Odiseu. Îşi face des apariţia atât în Iliada, cât şi în Odiseea.
CHIRON. Singurul centaur „bun”, cunoscut ca dascăl al eroilor Iason, Esculap şi Ahile, precum şi ca inventator al medicinei şi chirurgiei.
HERA. Regina zeilor, sora şi soţia lui Zeus. La fel ca Atena, i-a susţinut pe ahei şi i-a urât pe troieni. În Eneida lui Vergiliu este principalul personaj negativ; ea îl chinuie încontinuu pe eroul troian Enea după căderea Troiei.
SCAMANDER. Zeul râului Scamander de lângă Troia şi alt susţinător al troienilor. Faimoasa lui luptă cu Ahile e povestită în Cântul XXII al Iliadei.
312
THETIS. Nereidă şi fiinţă proteică, mama lui Ahile. Parcele au prorocit că fiul lui Thetis îşi va întrece tatăl, ceea ce l-a speriat pe Zeus (care o dorise înainte). El a avut grijă s-o mărite cu un muritor, pentru a limita puterea fiului ei. În versiunile post-Homer, ea încearcă diverse metode pentru a-l face nemuritor pe Ahile: îl scufundă în râul Stix ţinându-l de gleznă şi-l vâră în foc pentru a-i arde firea muritoare.
ZEUS. Regele zeilor şi tatăl multor eroi, printre care se numără
Heracle şi Perseu.
Muritori
AGAMEMNON. Fratele lui Menelau, rege în Micene, cel mai mare regat din Grecia, şi conducător suprem al armatei ahee în campania de la Troia. Pe parcursul războiului, s-a certat adesea cu Ahile, care refuza să-i recunoască dreptul de a-i da porunci. După ce s-a întors acasă din război, a fost asasinat de soţia sa, Clitemnestra. Eschil prezintă acest incident şi urmările lui în faimosul ciclu de tragedii Orestia.
AHILE. Fiul regelui Peleu şi al nereidei Thetis, cel mai bun războinic din generaţia sa, precum şi cel mai chipeş. Iliada îl numeşte
„cel iute de picior” şi-i laudă vocea. A fost crescut de blajinul centaur Chiron şi şi l-a ales drept tovarăş nedespărţit pe Patrocle. În adolescenţă, i s-a dat să aleagă: viaţă lungă şi lipsită de faimă sau viaţă
scurtă şi glorie. A ales gloria şi a plecat la Troia cu ceilalţi ahei. Însă în al nouălea an al războiului s-a certat cu Agamemnon şi a refuzat să
mai lupte, revenind doar când iubitul său Patrocle a fost ucis de Hector. Pradă mâniei, l-a omorât pe marele războinic troian şi i-a târât trupul neînsufleţit în jurul zidurilor Troiei, drept răzbunare.
Până la urmă a fost ucis de prinţul troian Paris, ajutat de zeul Apollo.
