Cel mai faimos mit legat de Ahile – călcâiul său vulnerabil, de la care i s-a tras moartea – e de fapt o poveste foarte târzie. În Iliada şi Odiseea, Ahile nu este invincibil, ci doar extraordinar de iscusit în luptă. Însă în anii de după Homer au început să apară mituri care să
explice mai amănunţit aparenta invincibilitate a eroului. Într-o
313
versiune foarte cunoscută, zeiţa Thetis îl scufundă în râul Stix, în încercarea de a-l face nemuritor; astfel, tot trupul îi devine invincibil, cu excepţia călcâiului de care l-a ţinut cu mâna. Eu m-am inspirat mai mult din Iliada şi Odiseea, care par să dea explicaţii mai realiste, şi am ales să urmez vechea tradiţie.
AIAX. Rege în Salamina şi fiu al lui Zeus, cunoscut pentru statura şi puterea lui uriaşă. Al doilea între războinicii ahei, după Ahile, a ţinut piept atacului troienilor asupra taberei ahee după ce Ahile n-a mai vrut să lupte. Totuşi, după moartea lui Ahile, când Agamemnon a hotărât să-l cinstească pe Odiseu drept cel mai valoros războinic din armata aheilor, Aiax a înnebunit de mânie şi s-a sinucis. Povestea este prezentată emoţionant de Sofocle în tragedia Aiax.
ANDROMACA. Născută în Cilicia, în vecinătatea Troiei, ca fiică de rege, a devenit credincioasa şi iubitoarea soţie a lui Hector. Îl ura pe Ahile, care i-a ucis familia într-o expediţie de cotropire. Când a fost cucerită şi prădată Troia, a fost luată prizonieră de Pirrhu, care a dus-o în Elada. După moartea lui, a întemeiat împreună cu Helenus, fratele lui Hector, cetatea Buthrotum, pe care au clădit-o aidoma Troiei pierdute. Vergiliu ne povesteşte despre acestea în Eneida, Cartea III.
AUTOMEDON. Vizitiul lui Ahile, care-i mâna cu iscusinţă divinii cai nărăvaşi. După moartea lui Ahile, l-a slujit pe fiul acestuia, Pirrhu.
BRISEIS. Luată prizonieră de ahei în expediţiile de pârjolire a satelor troiene, Briseis a fost dăruită ca trofeu lui Ahile. Când l-a sfidat pe Agamemnon, acesta i-a confiscat-o drept pedeapsă. I-a fost redată după moartea lui Patrocle, iar în Cântul XIX din Iliada îl jeleşte alături de celelalte femei din tabără.
CALHAS. Preot şi sfetnic aheu care l-a îndemnat pe Agamemnon să-şi sacrifice fiica, pe Ifigenia, şi s-o redea pe sclava prizonieră
Chriseis tatălui ei.
314
CHRISES şi CHRISEIS. Chrises a fost un preot anatolian al lui Apollo. Fiica sa Chriseis a fost luată ca sclavă de Agamemnon. Când Chrises a venit după ea, oferind o recompensă generoasă, Agamemnon a refuzat şi l-a jignit. Înfuriat, Chrises i-a cerut lui Apollo să trimită ciuma ca să pedepsească armata ahee. Atunci când Ahile l-a îndemnat public pe Agamemnon s-o redea pe Chriseis tatălui ei, Agamemnon a avut o izbucnire de mânie, care a adâncit prăpastia dintre ei.
DEIDAMEA. Fiica regelui Licomede şi prinţesă a regatului-insulă
Skiros. Pentru a-l scăpa de război, Thetis l-a deghizat pe Ahile în fată
şi l-a ascuns printre domnişoarele ei de companie. Deidameia a descoperit şiretlicul şi s-a măritat în secret cu Ahile, concepând un copil, pe Pirrhu.
DIOMEDE. Rege în Argos. Vestit pentru şiretenia şi pentru puterea lui fizică, Diomede era unul dintre cei mai preţuiţi războinici ahei. La fel ca Odiseu, era un favorit al zeiţei Atena, care-i acordă în Cântul V din Iliada puteri supraomeneşti în luptă.
ELENA. Potrivit legendei, cea mai frumoasă femeie din lume, Elena era prinţesă în Sparta, fiica reginei Leda şi a lui Zeus (preschimbat în lebădă). Mulţi bărbaţi i-au cerut mâna, toţi jurând să
apere căsnicia celui care o cucerea. I-a fost dată lui Menelau, însă mai târziu a fugit cu prinţul troian Paris, declanşând războiul troian.
După război s-a întors acasă în Sparta cu Menelau.
ENEA. Fiul zeiţei Afrodita şi al muritorului Anhise, nobilul troian Enea era faimos pentru credinţa sa. A luptat vitejeşte în războiul troian, însă e cunoscut mai degrabă pentru peripeţiile prin care a trecut după aceea. Aşa cum povesteşte Vergiliu în Eneida, Enea a fugit din cetate după căderea Troiei şi a condus un grup de supravieţuitori în Italia, unde s-a însurat cu o prinţesă din partea locului şi a întemeiat poporul roman.
FOINIX. Prieten şi sfetnic vechi al lui Peleu, l-a urmat pe Ahile la
315
Troia ca sfetnic. În Cântul XIX al Iliadei, Foinix îi spune lui Ahile că i-a fost ca o doică, în copilărie, şi încearcă în van să-l convingă să
cedeze şi să-i ajute pe ahei.
HECTOR. Cel mai mare fiu al lui Priam şi prinţul moştenitor al Troiei, Hector era cunoscut pentru forţa lui, caracterul nobil şi dragostea pentru familie. În Cântul VI al Iliadei, Homer ne arată o scenă înduioşătoare între Hector, soţia sa Andromaca şi băieţelul lor Astianax. A fost ucis de Ahile în ultimul an al războiului.
HERACLE. Fiul lui Zeus şi cel mai faimos erou aheu. Cunoscut pentru forţa sa imensă, Heracle a fost silit să îndeplinească
douăsprezece munci drept pedeapsă, pentru a o mulţumi pe zeiţa Hera, care-l ura pentru că era vlăstarul lui Zeus cu o muritoare. A murit cu mult înainte să înceapă războiul troian.
IDOMENEU. Regele Cretei şi nepotul regelui Minos, vestit pentru legenda minotaurului.
IFIGENIA. Fiica lui Agamemnon şi a Clitemnestrei, promisă de soţie lui Ahile şi adusă la Aulis pentru a o îmbuna pe zeiţa Artemis.
După sacrificarea ei, vânturile au început să bată din nou, astfel că
flota ahee a putut să ajungă la Troia. Povestea ei apare în tragedia lui Euripide Ifigenia la Aulis.
LICOMEDE. Regele Skirosului şi tatăl Deidameiei. Fără să ştie, l-a adăpostit la curtea sa pe Ahile, care se deghizase în fată.
MENELAU. Fratele lui Agamemnon şi, după căsătoria cu Elena, regele Spartei. Când Elena a fost răpită de Paris, Menelau a invocat jurământul depus de toţi peţitorii ei şi, alături de fratele lui, a pornit în fruntea unei armate s-o recupereze. În Cântul III din Iliada, s-a luptat cu Paris pentru a o recâştiga pe Elena, aproape învingându-l pe prinţul troian înainte ca zeiţa Afrodita să intervină pentru a-l salva pe Paris. După război, el şi Elena s-au întors în Sparta.
316
NESTOR. Bătrânul rege din Pilos şi fostul tovarăş al lui Heracle.
Era prea bătrân ca să lupte în războiul troian, însă îi era sfetnic lui Agamemnon.
ODISEU. Şiretul prinţ al Itacăi, iubit de zeiţa Atena. El a propus jurământul faimos ce le cerea tuturor peţitorilor Elenei să-i apere căsnicia. Drept răsplată, a cerut-o pe isteaţa ei verişoară, Penelopa, drept soţie. În războiul troian a fost printre sfetnicii de seamă ai lui Agamemnon şi a ticluit mai târziu capcana calului troian. Călătoria spre casă, care a durat zece ani, e subiectul Odiseei lui Homer, din care fac parte episoadele faimoase ale întâlnirilor cu ciclopii, vrăjitoarea Circe, Scila şi Caribda, şi sirenele. Până la urmă, Odiseu s-a întors în Itaca, unde şi-a regăsit soţia, Penelopa, şi fiul Telemah, ajuns bărbat în toată firea.
PARIS. Fiul lui Priam, care a servit drept judecător în vestitul
„concurs de frumuseţe” dintre Hera, Atena şi Afrodita, ce avea drept premiu mărul de aur. Toate zeiţele au încercat să-l miluiască: Hera i-a oferit putere, Atena înţelepciune, iar Afrodita, pe cea mai frumoasă
femeie din lume. El i-a acordat premiul Afroditei, care l-a ajutat s-o răpească pe Elena de la curtea soţului ei, Menelau, declanşând astfel războiul troian. Paris era cunoscut ca arcaş priceput şi, cu ajutorul lui Apollo, l-a ucis pe puternicul Ahile.
