— Tu complici lucrurile, Olivia, nu eu, s-a plâns el. Vorbim mâine, când sper că

o să fii mai rațională.

— Ah, du-te naibii!

Nu vorbea serios. Voia să rămână, voia să fie totul în regulă între ei, dar seara fusese deja distrusă și știau amândoi. Parkes a pus cadoul pe măsuța de cafea și s-a îndreptat grăbit spre ușă, dar s-a oprit în prag. S-a întors spre fosta lui iubită, cu o expresie îmblânzită, oarecum apropiată de regret.

— N-am vrut niciodată să se termine așa, Olivia. Chiar n-am vrut. Dacă putem fi prieteni, mi-ar plăcea foarte mult, dar oricum, îmi…

A ezitat, străduindu-se să găsească cuvintele potrivite, după care a adăugat:

— Îmi pare rău.

Apoi a plecat, trăgând ușa în urma lui.

11.

— Scuze că te țin așa târziu, Chandra, dar mă tem că nu suferă amânare.

— Nicio problemă, domnule. Fac orice pot ca să fiu de ajutor.

Bineînțeles că nu așa se simțea. Detectivul-inspector Chandra Dabral ar fi trebuit să ajungă acasă de-acum o oră, să-l scape pe soțul ei de sarcina complicată

de a avea grijă de copii, dar nu poți să refuzi convocarea subcomisarului. Și de-asta stătea acum în biroul lui de la ultimul etaj din Scotland Yard, cu mâinile la spate și o expresie hotărâtă pe chip.

— Sunt convins că ai auzit despre incidentul de la Bolton, de azi-dimineață

devreme, a continuat energic subcomisarul Terry Draper.

— Doar în mare. Nu-i jurisdicția noastră.

— Ei bine, acum e, a răspuns Draper sec. Așa cum știi, Willis a fost condamnat acum 11 ani pentru violarea și uciderea lui Valerie Bridge, o femeie de 78 de ani.

Cei trei băieți adulți ai ei – Vince, Steven și Mick – sunt reținuți acum în Bolton și sunt interogați de Departamentul local de Investigații Criminale. Neagă totul și par să aibă și câțiva martori care-i pot plasa la…

Draper s-a oprit, ca să verifice ceva în raportul de pe birou:

— … pubul Dog and Whistle din Hartlepool la momentul atacului. Probabil că

mint, dar dacă putem sau nu să dovedim e altă poveste.

— De ce sunt așa de siguri că ei sunt? s-a interesat Chandra, riscând o întrebare directă. Au martori? Informații de la antenele de telefonie mobilă?

ADN?

— Deocamdată, nimic de felul ăsta, din câte înțeleg. Cei trei au fost atenți: și-au ascuns identitatea, au purtat mănuși, au condus o dubă furată din Hartlepool, pe care au abandonat-o ulterior. Nu, comunicațiile lor mobile atrag atenția, în special ale fiului mai mare, Steven. Acum o lună și jumătate, a primit un mesaj anonim de la un telefon cu cartelă din Londra, care dezvăluia noul nume al lui Mark Willis – Liam Sullivan – și adresa lui din Bolton.

Chandra a fluierat șocată.

— Deci la Bolton n-a existat nimic suspect înainte de atac?

— Nimic evident, a răspuns Draper grav. Niciun fel de trafic pe forumurile justițiarilor, nicio bârfă locală, niciun semn de îngrijorare din partea lui Willis.

Atacul ăsta a lovit ca fulgerul, din senin, și a fost și foarte periculos.

Draper a arătat spre fotografiile de pe biroul lui, imagini scanate în grabă cu Mark Willis zăcând zdrobit pe carosabil, cu o baltă de sânge în jurul capului.

— Deci credem că frații Bridge au obținut informația, l-au filat pe Willis și apoi l-au prins într-o ambuscadă…, a zis Chandra, absorbind imaginile tulburătoare.

— Cam asta-i ideea. Și așa ajungem la implicarea ta. N-a fost un accident, nu l-au zărit din întâmplare. Cineva i-a transmis deliberat lui Steven Bridge informații confidențiale, probabil cu scopul clar de a provoca un atac, poate chiar uciderea lui Willis. Cum făptașul a transmis informația când se afla în zona metropolitană,

ne revine nouă misiunea de a investiga. E posibil să fi obținut detaliile vreun civil, vreun jurnalist sau vreun justițiar, dar e foarte puțin probabil. Ceea ce e o problemă, fiindcă doar câțiva oameni din țară au acces la genul ăsta de informații confidențiale – în principal, echipa MAPPA din Bolton, șefii de la Serviciul de Probațiune și, bineînțeles, ministrul Justiției.

— Deci avem de-a face cu un potențial caz de abuz în serviciu?

Draper a încuviințat, cu o expresie posomorâtă.

— Din motive evidente, este esențial să aflăm totul cât mai repede cu putință.

Ministerul Justiției și Ministerul de Interne au luat-o razna și, în plus, știrea despre uciderea lui Willis a ajuns deja în social media.

Subcomisarul și-a întors laptopul, ca să poată vedea și Chandra contul de Twitter pe care-l monitoriza.

— Un grup care se prezintă drept Justiția Nu Doarme Niciodată a anunțat știrea la o oră după ce murise Willis și a postat pe Twitter și Instagram imagini cu cadavrul, făcute de șoferii aflați în apropiere. Grupul de justițiari declarați e clar încântat de sfârșitul lui Willis, ca mulți dintre cei care-i urmăresc…

Chandra s-a strâmbat văzând cum crește cu repeziciune numărul de aprecieri de sub imagini. Era mai mult decât morbid să sărbătorești moartea cuiva, chiar și a cuiva cu reputația lui Willis.

— Nu e cazul să-ți spun că o să fie o știre mare, așa că hai să încercăm s-o luăm înainte. Hai să aflăm cum a fost obținută informația asta, cine a transmis-o și de ce.

— Desigur, domnule.

Draper păruse hotărât și ferm, iar Chandra i-a imitat tonul, dornică să-i răsplătească încrederea, însă când se îndepărta cu pași mari pe coridorul singuratic, nu mai era nici pe departe încrezătoare. De fapt, avea senzația că e pe punctul să intre într-un haos urât, care ar putea avea implicații profunde pentru activitatea de poliție, sistemul de justiție penală și chiar cariera ei.

Și-a scos telefonul din buzunar și i-a scris rapid un mesaj soțului ei.

„Poți să-i culci tu pe gemeni? O să rămân până târziu la serviciu.”

12.

Strada era pustie; se vedeau doar două siluete înghesuite una într-alta ca să

înfrunte frigul. Vântul era tăios în seara asta, iar prin aer zburau fulgi de lapoviță, însă lui Russell nu-i păsa, mulțumit că simte trupul lui Amber lipit de el.

Pălăvrăgiseră tot drumul de la strada principală, despre orice, de la prieteni la

educație sau hobbyuri, dar acum intraseră mult în suburbii, departe de îmbulzeală. Aici localnicii erau cuibăriți în siguranță acasă sau ascunși în vreun pub intim, lăsându-le celor doi prieteni la dispoziție străzile, ceea ce-i plăcea foarte tare lui Russell. Parcă ar fi avut micul lor cocon, izolat de restul lumii. Parcă

noaptea asta n-ar fi existat decât pentru ei doi.