Mike clătina din cap copleșit, dar Graham Ellis nu s-a lăsat.
— Trebuie să te concentrezi asupra viitorului. Asupra lucrurilor care contează
cu adevărat.
Graham l-a privit pătrunzător, sincer, rugător.
— Te rog, Mike. Dacă nu poți să le ierți pe ele, măcar iartă-te pe tine.
10.
Privea în beznă și trăgea adânc din țigară. Olivia se străduia din greu să-și reducă dependența de nicotină, însă își dădea încă voie să fumeze o Marlboro Red pe zi. Îi plăcea să se bucure de ea în timp ce privea pe fereastră, uitându-se la contururile luminoase ale Londrei. Priveliștea asupra capitalei era unul dintre
puținele avantaje ale apartamentului ei din Tooting și îi făcea plăcere întotdeauna momentul ăsta, senzația liniștitoare a nicotinei care o calma după o zi stresantă.
Totuși, în seara asta îi era greu să se liniștească, pentru că era cuprinsă de un tumult de emoții, iar în minte i se învârtejeau întrebări după uciderea lui Mark Willis. Era disperată să afle care vor fi urmările, ce efect o să aibă asupra lor și, ca la un semn, interfonul a început să bâzâie zgomotos. S-a dus grăbită spre el și i-a dat drumul vizitatorului fără să se sinchisească să se uite la monitor. Știa exact cine e. După câteva clipe, s-a auzit o bătaie ușoară în ușă. S-a oprit să arunce o privire în oglindă și a dat deoparte un fir de păr rebel de pe frunte, după care a deschis ușa. În prag stătea Christopher Parkes, gânditor și arătos ca întotdeauna.
Olivia a simțit cum o străbate un fior de dorință, dar și-a ascuns înflăcărarea sub o spoială de iritare.
— Ai întârziat! l-a dojenit ea.
— Ai noroc că am ajuns, e haosul naibii la sediu! a răspuns Parkes, intrând și scoțându-și haina.
— Ei, hai! Nu mă ține în suspans! l-a încurajat Olivia.
Clătinând din cap bine-dispus de entuziasmul ei, Parkes s-a îndreptat spre bufet și s-a servit cu o doză generoasă de whisky, după care a răspuns:
— Nu-i mare lucru de spus, asta-i problema. Încă încercăm să punem cap la cap lucrurile… Ce știm e că toți cei trei băieți ai victimei lui Mark Willis sunt reținuți acum la Bolton. Au negat categoric orice implicare, zic că aseară erau la băut, după ora închiderii, într-un bar din Hartlepool, dar unul dintre ei e cu nasul spart recent, așa că fă și tu socoteala…
— Fir-ar al naibii! Știm cum l-au găsit?
Parkes a ridicat din umeri, arătând brusc mult mai bătrân decât cei 52 de ani ai săi.
— Willis stătea în banca lui, n-avea amici, n-avea iubită, respecta regulile eliberării. Am vorbit cu echipa MAPPA locală care se ocupă de reglementarea protecției publice și au zis că n-a existat nici măcar vreun indiciu vag că ar fi probleme, n-a apărut niciun semn de îngrijorare. Evident că asta trebuiau să
spună, dar nu pare să fie vreun accident sau vreo gafă din partea lui Willis.
— Ceea ce înseamnă că Serviciul de Probațiune o să încaseze tot.
— Exact. Firth cred că tocmai face un prolaps chiar în clipa asta și are motive serioase. Dacă numele și adresa lui Willis au fost dezvăluite, dacă a pus mâna pe ele vreo rudă sau vreun ziarist, atunci…
Nu era nevoie să explice situația, amândoi gândindu-se la potențialele urmări ale acestei nereușite, după care Parkes și-a dat pe gât rapid restul băuturii.
— Oricum, mai bine mă duc. Voiam doar să te pun la curent.
— Mai stai. Mai bea un…, a zis Olivia repede, ducându-se la bufet să ia sticla.
Abia ai ajuns.
— N-ar trebui. Sunt cu mașina.
— Ceea ce nu te-a împiedicat niciodată, a ripostat ea veselă, umplându-i paharul.
Parkes a clătinat din cap, zâmbind cu un aer de cunoscător și sorbind din pahar. Olivia s-a apropiat de el și i-a strecurat o mână între picioare. A simțit imediat rezultatul, musafirul ei reacționând la atingere. Își dădea seama că el ar fi vrut să se opună, dar îi era greu.
— Ai o influență foarte proastă…
— Așa să știi, a răspuns ea, aplecându-se să-l sărute și bucurându-se de gustul de whisky de pe buzele lui. Dar pentru că ai fost băiat foarte cuminte anul ăsta, am o surpriză pentru tine…
S-a desprins de el și s-a dus cu pas grăbit spre canapea, a ridicat o pernă și a scos un cadou frumos împachetat. L-a luat și s-a întors repede la iubitul ei, trecându-și un picior peste al lui și întinzându-i pachetul.
— Crăciun fericit, iubire!
Parkes a ezitat, dar Olivia i-a zâmbit, îndemnându-l să intre în joc. Și-a pus paharul jos și a desfăcut hârtia, dând la iveală o cutie cu logoul Omega.
— Olivia…
— Șșșt, deschide-o. Aruncă o privire.
Reticența lui Parkes era evidentă, dar a deschis încet cutia, în care se afla un Omega Seamaster nou-nouț. Olivia a intervenit, scoțând ceasul scump din lăcaș.
— E ultimul model și uite…
L-a întors ca să se vadă data inscripționată pe spate: 13.2.21.
— Data primului nostru sărut.
Încerca din greu să păstreze atmosfera veselă, dar buna ei dispoziție nu ajungea și la oaspetele ei.
