Mike a ridicat privirea. Cu toate că era obosit mort, era și intrigat.

— Aseară, Andrew Baynes a fost ucis în apartamentul lui din Croydon. Stătea de câțiva ani acolo, sub un nume fals.

— Andrew Baynes? Ăsta-i ăla care…

— Ucigașul-canibal îi ziceau tabloidele.

— Îmi aduc aminte.

Și-a păstrat tonul neutru, dar simțea un tumult de emoții.

— Se știe cine-a făcut-o? a întrebat el șovăitor.

— Caitlin Rose, sora mai mică a victimei lui. E reținută acum, nu și-a ascuns implicarea. Se pare că l-a pândit trei săptămâni înainte să facă mișcarea.

— Doamne, Dumnezeule…

— Evident, e o tragedie îngrozitoare, a adăugat Graham, privindu-l fix. Dar asta, și alte evenimente recente, sugerează că cineva din guvern sau din Serviciul de Probațiune, cineva cu acces la nivel înalt ia legătura cu familiile victimelor și le dezvăluie deliberat identitatea și adresa acestor infractori, cu singurul scop să le facă rău.

Mike nu a spus nimic, uitându-se în ochii lui.

— O să auzim multe pe tema asta în zilele următoare, a spus rapid fostul polițist. E un dezastru nenorocit, un scandal național. Dar…

A început să vorbească mai rar, pronunțând cu atenție fiecare cuvânt.

— … vreau să-l ignori cu totul, Mike. Vreau să nu-l bagi în seamă – nebunia presei, comentariile nesfârșite, opiniile ambelor tabere. O mulțime de oameni o să încerce să exploateze situația și nu vreau să fii prins și tu în povestea asta. Deci dacă te contactează vreun ziarist sau blogger, dacă te-ntreabă ce părere ai, îl trimiți la plimbare. Și dacă primești vreun mesaj care susține că oferă informații despre Courtney Turner sau Kaylee Jones, vreau să ștergi mesajul și să mă suni imediat. Poți să faci asta?

Preț de o clipă trecătoare, Mike a fost tentat să mărturisească totul. Dar cum putea recunoaște că s-a ascuns în baia lui Courtney Turner și că a ascultat-o în timp ce făcea sex? Era jalnic, era umilitor. Mai mult decât atât, nu era dispus să

renunțe la informațiile lui secrete. De data asta, probabil pentru prima dată din ziua aia îngrozitoare de-acum zece ani, era cu un pas înaintea poliției, a Serviciului de Probațiune, a presei. Avea informații din interior, pe care nu le mai avea nimeni. Și n-avea de gând să renunțe ușor.

— Sigur că da, s-a trezit el spunând. Cum zici tu, Graham.

Fostul polițist i-a aruncat o privire pătrunzătoare, dând din cap gânditor, după

care i-a zis:

— Crede-mă, e cel mai bine.

Mike n-a mai reacționat, stând și pigulindu-și unghiile.

— Oricum, te-am reținut destul, a adăugat fostul polițist. Ai vreun plan pentru diseară sau…

Era evident că întreba mai mult cu speranță decât cu așteptări realiste, iar lui Mike i-a făcut mare plăcere să-l surprindă.

— De fapt, o să ies în oraș diseară.

— Bun așa, asta-i foarte bine, a răspuns Graham, prins pe picior greșit.

— Da, e petrecerea de Crăciun a firmei. Nu voiam să merg, în general nu pot face față la așa ceva, dar anul ăsta o să mă duc. De ce să n-am parte de un pic de distracție de sărbători, nu?

A ținut-o tot așa următoarele cinci minute, etalând bună dispoziție și optimism forțat, după care și-a condus oaspetele nedorit la ușa din față. Trăgând cu ochiul printre draperii, l-a văzut cum ezită, uitându-se spre casă, ca și cum ar fi fost curios să știe ce-o să facă Mike mai departe, dar în cele din urmă a plecat. L-a privit dispărând, apoi a urcat grăbit scările spre refugiul dormitorului său.

Petrecerea firmei urma să înceapă în scurt timp, dar în loc să se ducă spre șifonier,

Mike s-a oprit în mijlocul camerei și și-a scos telefonul. A căutat printre mesaje și a găsit repede SMS-ul anonim.

Courtney Turner trăiește acum sub numele Sharon Wall, peMeadow Lane nr. 24, în Colchester CO1 1AP.

O clipă de ezitare, o inspirație bruscă, apoi a apăsat pe „Șterge”.

64.

Situația scăpa rapid de sub control, iar ancheta nu reușea să țină pasul cu evenimentele, însă Chandra știa că nu putea să arate nicio urmă de slăbiciune în fața echipei. Aveau nevoie de autoritatea ei acum, fie că le plăcea, fie că nu. Deci vocea ei era autoritară și clară când le-a descris ultimele evoluții șocante.

— Emily Lawrence, nume real Janet Slater. Deconspirată printr-un mesaj pe 5

decembrie, surprinsă de fratele ei azi-dimineață. Acum e în siguranță, dar a scăpat la limită. Fratele ei mai mare, Robert Slater, a declarat în repetate rânduri oricărui reprezentant al presei care îl asculta că n-o să aibă liniște până când Janet nu avea să fie moartă. O să vedeți din documentele pe care le aveți la dosar că

familia Slater provine dintr-o zonă rău-famată din Bridgend, o familie bine cunoscută poliției locale chiar și înainte de cele două incendii tragice, și că, în general, preferă să rezolve problemele personal, nu să se bazeze pe autorități.

Toate astea însemnând că avem o a treia scurgere de informații, foarte periculoasă, foarte nocivă.

A văzut cum o privesc chipuri îngrijorate. Echipa abia încerca să înțeleagă

informația despre uciderea lui Andrew Baynes, dar acum avea de-a face cu o nouă pistă de investigație.

— Informația i-a fost trimisă lui Robert Slater de pe același mobil Samsung Galaxy ca și înainte, dar a fost folosită o altă cartelă. Și atunci e evident că avem de-a face cu o amenințare fermă și organizată, cineva dornic să nu iasă în evidență. Mai mult, persoana sau persoanele responsabile pentru aceste scurgeri de informații sunt metodice, pedante și nemiloase, hotărâte să verse cât mai mult sânge, într-un mod care să atragă publicitate maximă. Expunerea lui Janet Slater este o nouă lovitură pentru Serviciul de Probațiune și sistemul penal, dar nouă ne oferă o nouă pistă de investigare, care ar putea aduce indicii esențiale. Cum stăm cu echipa MAPPA din Reading?

Detectivul-agent Reeves a răspuns repede, înțelegând urgența situației.

— Categoric nu. Nu văd pe nimeni din echipa de la Reading implicat. Niciunul dintre ei n-a participat la conferința de unde a fost transmisă informația despre Mark Willis, nici n-a fost în Oxford Circus când au fost transmise informații le despre identitatea și domiciliul lui Andrew Baynes. În plus, m-am uitat pe dosarele lor de HR și niciunul dintre ei n-are niciun raport de insubordonare, n-au depus niciun fel de plângeri – par să fie funcționari publici dedicați. Evident, o să sap în continuare, dar, sincer, șefa, nu-i nimic care să declanșeze vreun semnal de alarmă.

— Ocupă-te în continuare. Dar echipa de la Londra care-l supraveghea pe Andrew Baynes?

— Aș vrea să-l verific mai bine pe Isaac Green, a intervenit agenta Drummond.

El era la conferința despre care a vorbit adineauri detectivul-agent Reeves și sigur era la Londra când a primit Caitlin Rose datele despre Baynes. Habar n-am ce-a făcut în ziua aceea, dar aș vrea să verific.

— De ce el în mod special? a întrebat Chandra. Mai sunt și alții în echipa MAPPA a lui Baynes.

— Păi, în parte pentru că e singurul consilier de probațiune din echipă, un veteran în serviciu, cu acces total la sediul central și cu o grămadă de contacte acolo, dar e vorba mai mult de istoricul și atitudinea lui.

— Spune, l-a îndemnat Chandra intrigată.

— Ar trebui să te uiți și tu, dar din dosarul lui mi se pare că e în război cu Serviciul de Probațiune. Multe plângeri, acuzații de rasism, o senzație clară că i se pare că e ținut în loc de culoarea pielii, că alții sunt promovați mai repede și mai mult. Câteva probleme și cu salariul și pensia, dar piesa de rezistență e o rană

veche – înjunghiat în misiune –, pentru care n-a considerat niciodată că a primit compensații corespunzătoare.