— Deci a fost ceva neobișnuit în discuția de ieri?
— Cred că da, a recunoscut Green, foindu-se stânjenit pe scaun. Cu siguranță
nu era o evoluție binevenită. Eram îngrijorat pentru el și pentru ea, ca să fiu sincer, și am vrut să continui discuția.
— Să-i spui să nu înceapă o relație cu ea?
— Eventual. Deși până la urmă, evident că e viața lui, așa că…
— Și de-asta erai la el acasă azi-dimineață? De asta l-ai găsit?
Green a încuviințat, dar n-a spus nimic, privind descurajat prin parbriz.
— Pari zguduit de moartea lui, Isaac, a remarcat Chandra.
— Tu n-ai fi? L-ai văzut, nu?
— L-am văzut.
— Păi, atunci…
— Erai consilierul lui principal de probațiune.
— Singurul lui consilier de probațiune.
— Deci erați apropiați?
— N-aș zice. Era sub supravegherea mea. Dar de-a lungul timpului ajungi să
cunoști pe cineva, relația capătă un ritm.
— Și atunci, îți plăcea?
— Plăcut e prea mult spus. Era important să nu uit niciodată, să nu bagatelizez ce-a făcut Andrew.
— Deci erai neliniștit de acțiunile lui din trecut?
— Bineînțeles. A ucis cu sânge rece o fată, apoi i-a mutilat cadavrul. Ăsta era contextul relației noastre, motivul pentru care continuam să ne întâlnim.
— Și din câte ți se părea, aveai senzația că ar mai putea fi o amenințare?
— În munca mea, merită să fii prudent. Uite ce-i, care-i scopul? Am fost deja interogat de inspectorul Jones. Am fost de acord să stau de vorbă cu tine din politețe, dar chiar nu văd…
— Anchetez posibilitatea ca o persoană cu autoritate să scurgă deliberat informații despre localizarea și identitatea unor foști condamnați foarte cunoscuți.
— Și crezi că eu am vreo legătură?
— O să-i interogăm pe toți cei care aveau acces la informații confidențiale despre Andrew Baynes. Erai consilierul de probațiune cu cel mai mare rang din echipa lui MAPPA, singura persoană care se vedea cu regularitate cu el.
— E o nebunie. Îl ajutam.
Cuvintele se revărsau din Green, încărcate de furie și enervare.
— N-are nicio relevanță dacă-mi plăcea sau nu. Îmi făceam treaba și progresam. Andrew avea un serviciu bun, un apartament frumos, renunța-se la droguri. Încerca să facă ceva cu viața lui și eu i-am fost alături la fiecare pas. N-ai niciun drept să mă acuzi.
— Îți pun doar niște întrebări foarte directe…
— Da, nu ți-ai găsit omul, a întrerupt-o Green scurt. Își vedea de viață și se bucura de ocazii noi.
— Cum e femeia asta? Noua iubită?
Green a ridicat din umeri sâcâit și s-a retras în el.
— Poți să mi-o descrii? a continuat Chandra calm.
— Blondă, înaltă. Niște țâțe pe cinste, se pare…
Acum o întărâta cu bună știință, încercând să provoace o reacție, însă Chandra nu l-a luat în seamă.
— Am aruncat o privire la amprenta digitală a lui Baynes, să vedem dacă a primit mesaje de la vreun interlocutor neobișnuit – amenințări, avertismente, ceva. N-am găsit nimic interesant, dar am găsit asta. E o poză făcută aseară în Brighton. E cu Baynes și o tânără, aparent la un fel de întâlnire. Ar putea fi noua lui iubită?
Green a luat telefonul Chandrei și a privit atent imaginea unui Baynes îndrăgostit, zâmbind alături de o blondă drăguță în fața roții mari de la Brighton.
A reacționat pe loc: fața i s-a întunecat.
— Ce-i, Isaac? Ce-ai văzut?
— Ea e, cu siguranță.
