Părea șocat, aproape rămăsese fără cuvinte:
— Mai mult, știu și cine e.
49.
— Cine dracu’ crezi că ești?
Jack s-a uitat la maistrul enervat, dar n-a zis nimic.
— Ce te face să crezi că poți să apari cu o oră întârziere și să nu pățești nimic?
Faci mișto?
— A fost aglomerat, a mințit Jack.
— Vrăjeli. Toți ceilalți au ajuns la timp. Ai avut chef de-un pic de leneveală, nu?
Jack și-a coborât privirea în pământ, clocotind de furie. Ce dracu’ ar fi trebuit să zică? Nu putea spune adevărul, dar nici nu reușea să se gândească destul de repede la o minciună. George l-a smuls din dezbaterea lui internă, împungându-l cu un deget dolofan în piept.
— În jocul ăsta, n-ai parte de leneveală, a spus el răspicat. N-ai parte de odihnă. Trebuie să muncești ca un câine, dimineața, la prânz și seara, să faci ce-ți spun eu, când îți spun eu. Pentru că dacă nu, primești un șut în cur. Ne-am înțeles?
Lui Jack îi venea să urle. De ce-i țineau oamenii întotdeauna predici? Însă n-a făcut decât să dea din cap.
— Atunci spune, i-a cerut maistrul. Spune „Da, George, am înțeles”.
— Da, George, am înțeles, a mormăit Jack.
— Mă bucur să aud, a continuat George încântat. Pentru că trebuie să mă pot baza pe tine. Trebuie să pot să am încredere în tine. Și trebuie să-ți spun că ești departe de momentul ăla, amice.
Pe cine păcălea? Jack nu era amicul lui. N-avea să fie niciodată.
— Dar sunt un om corect. Sunt dispus să te las să-mi câștigi încrederea. Te scot de la zidărie azi, poți să fii cărăușul meu. Vezi grămada aia de bolțari…
A arătat un morman masiv de bolțari.
— … îmi trebuie toate în cealaltă parte a șantierului. Are nevoie Cooky de ele.
Știi unde zic, nu?
Îl privea de sus deliberat, hotărât să-și umilească cel mai nou dintre recruți.
Jack îi vedea pe ceilalți muncitori privind și bucurându-se de spectacol, și l-a cuprins din nou furia.
— Acuma, fii băiat cuminte și ia-o din loc. Bolțarii ăia n-o să se mute singuri.
George l-a bătut pe creștet chicotind, după care a plecat. Lui Jack îi venea să-l tragă înapoi, să-l pună la pământ, să-i spargă dinții și fața aia tâmpită și grăsană, dar și-a înfrânat mânia. Era la limită, nedreptățit, neliniștit, dar promisese să
încerce să profite de situație, să-și adopte noua viață, așa că și-a înăbușit furia și a început să încarce bolțari într-o roabă ca vai de ea. Ardea de furie, gândurile i se învălmășeau în minte, dar putea să-și țină furia sub control. Deocamdată.
50.
S-a uitat prin crăpătura ușii, tot mai neliniștit cu fiecare secundă care trecea.
Ocupantul dormitorului lui Courtney era individul musculos cu care o văzuse flirtând la pub. Acum era întins pe patul nefăcut și se uita leneș prin telefon, aparent fără să știe de intrusul ascuns la câțiva metri.
Mike s-a întors și și-a șters transpirația de pe frunte, gândindu-se ce variante are. N-avea cum să iasă din dormitor fără să fie văzut. Să iasă, să se prezinte și să
încerce să stea de vorbă? Dar ce dracu’ ar putea să spună? Cum și-ar putea explica prezența aici? Și dacă individul încerca să-l oprească?
Respira agitat, avea mintea încețoșată, dar privirea îi căzu pe fereastra crăpată
a băii. Putea oare să scape? Dacă întredeschidea geamul? Putea să urce pe pervaz fără să deranjeze nenumăratele sticle cu șampon? Putea să sară până jos fără să-și sucească glezna? Cu grijă, s-a dus spre fereastră, pas cu pas. Auzea în minte podeaua scârțâind zgomotos, urlând și dându-i în vileag prezența, chemând matahala de-alături să vină peste el. Dar, ca prin minune, a reușit să ajungă la fereastră fără să fie descoperit. O clipă, s-a binedispus, dar când a pus mâna pe glaful de sus și s-a pregătit să împingă, moralul i s-a prăbușit la loc. Fereastra murdară era acoperită cu vopsea și probabil că nu mai fusese deschisă de mulți ani.
Gândurile i se învârtejeau în cap. Ce să facă acum? Încă avea geanta în spate, avea unelte cu care putea să deschidă fereastra. Dar era ceva ce dura cel puțin 20, 30 de minute și era prea zgomotos ca să nu fie băgat de seamă. Nu, era blocat în baia mică. Însă ce variante avea? Ce dracu’ trebuia să facă?
Un sunet de-alături îl făcu să ridice privirea. Intrase altcineva în dormitor. S-a dus înapoi în ascunzătoarea de după ușă și a distins glasul lui Courtney, care vorbea șoptit cu bărbatul ei. O discuție scurtă, râsete, apoi scârțâitul patului când s-a așezat lângă însoțitorul ei. Lui Mike nu-i venea să creadă; clătina din cap cu consternare tăcută. Cu fiecare minut, situația devenea tot mai alarmantă și suprarealistă. Courtney Turner era la doar câțiva pași de el, întinsă în pat, în brațele iubitului ei. Era în același timp nebunesc, periculos și derutant. Mai rău, era doar vina lui.
Tăcere în dormitor. Preț de-o clipă, Mike a îndrăznit să spere că adormiseră, dar acum auzea ceva care-i întorcea stomacul pe dos. Sărutări. Sărutări flămânde, umede. Închizând ochii, s-a întors cu spatele, vrând să blocheze totul. Însă
mișcarea din dormitor devenea tot mai intensă, cearșafuri care foșneau, haine smulse de pe corp, sunetul unei curele care cădea pe covor. Acum era aruncată
și pilota, care aluneca pe podea. Și apoi a auzit – un geamăt lent, senzual, de plăcere. A încercat să nu bage în seamă, dar n-avea cum să confunde sunetele de plăcere ale lui Courtney, care deveneau constant tot mai puternice cu fiecare clipă.
— Te rog, fă să se oprească, te rog, fă să se oprească…
A șoptit cuvintele, dar rugăciunea lui tăcută nu făcea decât să înrăutățească
lucrurile, pentru că acum răsuna un bocănit greu, ritmic, făcut de piciorul patului care se lovea zgomotos de perete. Individul vorbea, tăios și sigur pe el, ceea ce părea să sporească plăcerea lui Courtney, care gemea de plăcere tot mai tare. O
