— Bine, aș zice.

— Tata?

— La fel.

— Nu contează. Și mama? Cum o duce?

De data asta, a obținut o reacție evidentă, când Danny a ridicat din umeri și și-a mutat privirea.

— Danny?

— Cu suișuri și coborâșuri, știi și tu cum e.

— Nu, nu știu, de-asta întreb, a replicat Jack insistent și iritat. N-am mai văzut-o de mai mult de un an, pe tine, de vreo cinci. N-a venit nimeni să mă vadă în ultima vreme, tocmai de-asta întreb. Ce se-ntâmplă?

— Nu se-ntâmplă nimic. Pe bune. Uite, ar trebui să plec…

Dar Jack se apropiase deja de el și-l prinsese de mânecă. Danny a încercat să

se elibereze, însă Jack l-a tras mai aproape, dominându-l. Încă de când erau mici, reușise întotdeauna să-l intimideze pe Danny și, în ciuda trupului musculos, lucrurile nu se schimbaseră în totalitate.

— Nu pleci de-aici până nu-mi spui ce se-ntâmplă.

Bărbatul mai tânăr încă se răsucea să scape.

— Vorbesc serios, Danny, a șuierat Jack și l-a strâns mai tare.

— Are cancer, bine?

— Ce?

— Cancer de plămâni; e bolnavă de ceva vreme.

O clipă, Jack a rămas fără cuvinte. În unele zile o iubea pe maică-sa, în altele, o ura, dar vestea tot l-a lăsat fără suflare.

— Cum se simte? Adică, o să fie bine? a întrebat el.

Expresia sumbră a lui Danny i-a spus tot ce avea nevoie să știe.

— Doamne, Dumnezeule, e în spital?

— Nu, au lăsat-o acasă. Voiau s-o trimită la un azil, dar a refuzat.

— Azil? Deci…

Nu putea rosti cuvintele, așa că a făcut-o Danny în locul lui.

— E stadiul patru. Au zis că mai are câteva săptămâni, dar m-aș mira să reziste atâta.

Danny părea distrus, ca și cum și-ar fi pierdut busola, echilibrul. Jack a simțit cum îl cuprinde tristețea. De ce trebuia să fie cancer? De ce trebuia să fie ea?

— Uite ce-i, n-a vrut să afli, a continuat Danny blând. De fapt, nu vrea să știe nimeni. Dar cred că e dreptul tău.

— Și ai grijă de ea singur? a întrebat Jack fără să-i vină să creadă.

— Nu mai e nimeni prin preajmă, nu? Și a vrut în familie, știi…

— Îmi pare foarte rău, Danny.

Și vorbea serios. Îi părea rău pentru tot.

— Nu-i nimic de făcut, amice. Viața e de căcat și după aia mori, nu?

Vorbise cu o asemenea disperare, încât Jack a simțit încă un val de vinovăție.

— Oricum, mai bine mă duc. Ai grijă de tine, Jack.

Danny s-a întors și a plecat calm, a ieșit de pe terasă, afară din viața lui Jack.

Iar el l-a privit plecând, sufocat de emoție, cu lacrimi în ochi, simțindu-se mai deprimat ca oricând. Venise aici sperând să stea de vorbă, să glumească, să

depene amintiri, să invoce vremurile bune de demult. Dar, privindu-l pe fratele lui cum se îndepărtează, a devenit brusc conștient de tot ce iubise și pierduse.

63.

Era dureros s-o audă pe femeia pe care o iubise cândva mustrându-l ca pe un copil neascultător.

— Ce se petrece, Mike? Rachel a venit acasă într-un hal fără de hal aseară și de-atunci, nimic. Niciun telefon, niciun mesaj, niciun fel de scuze. Nu știu de ce crezi că e acceptabil să…

Mike a apăsat pe butonul roșu, oprind înregistrarea din căsuța vocală. Mesajul furios al lui Alison venise după câteva din partea lui Simon și nu mai suporta. Se simțea iritat, tratat incorect și de-a dreptul extenuat. Abia fusese în stare să țină

ochii deschiși pe drum dinspre Colchester, deziluzia de după drama de-acasă de la Courtney lăsându-l fără energie, și și-a pus capul pe volan, rugându-se pentru uitare, pentru o clipă de liniște.

A tresărit când a auzit o bătaie rapidă în geam. Șocat, speriat, s-a întors și l-a văzut pe Graham Ellis privindu-l prin geam, evident făcându-și griji pentru el. Și-a lipit un zâmbet pe față și a coborât din mașină.

— Scuze, am uitat ceva, Graham? Trebuia să ne întâlnim azi?

— Nu, nu, a răspuns vesel fostul inspector, ascunzându-și cât de bine putea neliniștea. Eram prin zonă și am zis să dau o fugă până la tine.

— Foarte amabil din partea ta, a replicat Mike, știind foarte bine că Graham probabil că-l aștepta de-o oră în ușă. Hai înăuntru.

A făcut ceai, surprins să constate că-i tremurau mâinile. Să fi fost frică, după

ce scăpase ca prin urechile acului, sau efectele apropierii intime de Courtney Turner? Și-a adunat forțele și a pus cele două căni pe masă, concentrându-se să

nu verse ceai fierbinte. Graham părea într-o dispoziție sobră și, după politețurile obișnuite, a trecut la subiect.

— S-au mai întâmplat niște lucruri, Mike, și am vrut să afli de la mine mai degrabă decât de la știri sau de pe rețelele sociale.