— Nu fi proastă, ai putere cât un taur.
— Poate cândva, nu acum. Acum n-am decât țigări și whisky. Dar e în regulă, o să mă ducă acasă.
— Nu poți gândi așa! Încă îl ai pe Danny. Încă mă ai pe mine. Și pe ceilalți. Ai multe pentru care să trăiești.
— Poate, poate…
— Vorbesc serios, a adăugat Jack și a îngenuncheat din nou lângă ea. Nu-i nevoie să renunți, cel puțin nu încă. Poți să te bucuri de timpul pe care îl mai ai.
Trebuie să încerci și să ieși. Poate să te ajute Danny. Și…
A ezitat o clipă, brusc agitat, apoi a adăugat:
— … și dacă vrei, pot să mai trec și eu, să te scot la aer. Știu că încalc regulile, dar dacă avem grijă…
— Nu.
Cuvântul era șocant, final.
— Nu zic să vin regulat sau ceva, a dat el înapoi. Dar aș vrea să te ajut.
— Nu, Kyle. Asta-i ultima ta vizită.
S-a holbat la ea, fără cuvinte, șocat.
— Nu te uita așa la mine, l-a mustrat ea, dintr-odată supărată. Nici n-ar trebui să fii aici.
— Dar am vrut să te văd.
— Păi, m-ai văzut. Așa că acum poți să pleci.
Jack a început să se bâlbâie, surprins de răceala ei neașteptată.
— De ce ești așa? a protestat el. Am venit fiindcă eram îngrijorat de…
— De ce sunt așa? Pe bune, mă întrebi așa ceva?
Cuvintele țâșniseră limpezi și elocvente, furia ascuțindu-i limba.
— Ai vreo idee ce-ai făcut familiei ăsteia?
— Sigur că da. Știu că am dat-o-n bară…
— Nu, habar n-ai. Absolut deloc. Pentru că nu te-a interesat nimic în afară de tine, ai fost întotdeauna…
Rămas fără cuvinte în fața nedreptății acuzației, Jack a avut nevoie de o clipă
ca să-și regăsească graiul.
— Cum poți să-mi spui așa ceva? Tocmai tu?
— Ah, scutește-mă! Ești un nemernic egoist și știi foarte bine.
— Du-te naibii! s-a răstit Jack răgușit, furios și supărat.
— Nu, tu să te duci naibii, Kyle! Pentru că ai venit aici, pentru că ai distrus familia asta, pentru că te-ai născut.
Jack a privit-o îngrozit și copleșit.
— Știu că-ți imaginezi că tu ai suferit, dar stai să-ți spun, de fapt tu ai fost ăla norocos. Tu ai plecat. Noi, ceilalți, a trebuit să rămânem aici. A trebuit să
suportăm insulte în stradă, cărămizi aruncate pe geam, rahat de câine întins pe ușa de la intrare. Pe vremuri, eram cunoscuți pe-aici, chiar plăcuți. Acum lumea nici nu vrea să mă vadă în ochi. Cândva, aveam prieteni, Kyle, familie, o viață.
Acum sunt curva, târfa proastă, monstrul nenorocit din capul străzii. Oamenii mă
scuipă, traversează strada ca să mă evite, mă fac în toate felurile. Danny a fost atacat de trei ori, sora ta, de două ori… așa că să nu îndrăznești să spui că eu sunt egoistă. Tu ești, Kyle. Tu și violența ta, și boala ta, și dorințele tale perverse. Fiul meu, manipulatorul de copilași. Păi, sper că ți-a plăcut, băiete, pentru că ne-a costat, ne-a costat mult.
Jack s-a împleticit în spate, șocat, îngrețoșat. Se simțea amețit și fără suflare, dând înapoi în fața acestui atac verbal susținut.
— Te rog, oprește-te, mamă! Oprește-te, a icnit el.
— Un adevăr greu de auzit, nu? l-a îmboldit ea. Păi, era momentul să-l auzi.
Momentul să înțelegi ce ne-ai făcut nouă. Din cauza ta, nu mai putem scoate nasul din casă, nu putem merge să bem ceva, să dansăm, nimic. Suntem paria în nenorocitul ăsta de oraș, totul din cauza ta.
Jack s-a ridicat greoi; voia să ignore răutatea ei, să plece. Dar ea nu terminase încă.
— Presupun că încă te iubesc, ăsta-i blestemul unei mame. Dar mi-ai distrus viața, fiule. Ne-ai distrus viețile tuturor. Așa că acum du-te și să nu ne mai calci vreodată pragul.
