L-a privit cu răutate și a încheiat:
— N-ar fi trebuit să vii niciodată.
67.
A privit-o încruntat cât s-a târât prin cameră, prăbușindu-se în scaunul de plastic cu un oftat exasperat și trântind zgomotos bastonul pe masă.
— Mă bucur să te văd din nou, domnule Green, l-a salutat Chandra Dabral cu ton egal.
— Aș vrea să zic și eu la fel, a răspuns enervat consilierul de probațiune. Ar trebui să fiu la sediu, să încerc să rezolv nebunia asta, nu să reiau a treia oară
declarația.
— Atunci o să te bucuri să afli că de fapt am întrebări noi pentru tine. N-aș
vrea să mergem pe căi deja bătute.
— Cum adică „întrebări noi”? a întrebat Green tulburat.
— Încerc să obțin o imagine a deplasărilor tale din ultimele șase săptămâni.
— De ce?
— În mod special, vreau să stabilesc unde erai pe 7 noiembrie, a continuat Chandra, fără să ia în seamă întrebarea. Am dreptate să cred că erai la o conferință la Excel Centre din Shepherds, Bush?
A urmat o pauză scurtă, apoi Green a încuviințat, de-acum în gardă.
— Bun. Dar pe 28 noiembrie? Erai în Londra în ziua aia?
— Dacă era în cursul săptămânii, da. Probabil că făceam vizite la domiciliu.
— Cineva în zona Oxford Circus?
— Nu, din câte știu.
— Ai lucrat toată ziua?
— Plin de entuziasm.
— Numai că telefonul tău pare să fi fost închis în dimineața aia, fără semnal între ora 8 și ora 10. Din câte înțeleg, consilierii de probațiune cu statutul și experiența ta trebuie să poată fi contactați în orice moment, ținând cont de responsabilitățile lor speciale.
— Ce pot să fac dacă telefonul meu mai pierde câteodată semnalul? Probabil că eram la metrou…
— Două ore?
— Sau într-o zonă fără semnal. Știi cum e în Londra.
Vorbise cu ton egal, dar ostilitatea lui era evidentă.
— Și pe 5 decembrie? Erai la Londra?
— Presupun că da.
— N-ai niciodată motive să mergi în alte orașe? În particular, există vreo șansă
să fi fost în Reading în ziua aceea, pentru îndeplinirea sarcinilor?
— Nu. Toți cei pe care-i supraveghez stau la Londra. Janet Slater e responsabilitatea altcuiva.
În privirea lui era o sclipire, ca și cum i-ar fi luat-o înainte Chandrei, ghicind motivul din spatele întrebării.
— Și atunci, cine o supraveghează pe ea?
— Habar n-am. Echipa MAPPA din Reading, bănuiesc. Nu-i treaba mea.
— Decât dacă vrei tu…
— Uite ce-i, ți-am zis deja că eram la Londra în ziua aia.
— Toată ziua?
— Da.
— Numai că se pare că ai dat și atunci peste o „zonă fără semnal”. Niciun mesaj, niciun apel, de fapt nici semnal, între orele 11 și 14. Timp din belșug să te duci la Reading și să te întorci dacă aveai nevoie…
— Ce se petrece, inspectore? a șuierat Green, aplecându-se agresiv. N-am greșit cu nimic, și totuși mă hărțuiești în continuare. Ei bine, ai mare grijă, pentru că am o experiență bogată cu chestii de genul ăsta și nu înghit niciodată ușor așa ceva…
— Da, urma să ajung și aici, a replicat Chandra sec. Războiul tău de unul singur împotriva Serviciului de Probațiune…
