Dar veteranul sârb refuzase până acum să dea orice semn de slăbiciune, privind-o direct în ochi, ca și cum ar fi provocat-o. Să fi fost instruit în armată pentru interogatorii? Să fi fost capturat? Să mai fi trecut și altă dată prin situații asemănătoare? Dacă era așa, atunci s-ar putea să se dovedească o întâlnire solicitantă.

VP - 162

— De cât timp ești angajat pe Spirit of Enterprise, Marko? a întrebat Helen, folosind voit un ton de conversație.

Marinarul solid a ridicat din umeri, după care a răspuns:

— Trei ani, poate mai mult. Sunt un lucrător bun, așa că m-au ținut…

Colțurile gurii i s-au ridicat ușor într-un zâmbet.

— Cât te plătesc?

— Nu suficient, ținând cont de rahatul pe care trebuie să-l facem.

— De-asta ți-ai făcut mica ta afacere în timpul liber?

Zâmbetul a fost înlocuit treptat de o încruntătură.

— Nu înțeleg. Nu vorbesc foarte bine engleză…

— Înțelegi foarte bine, nu face pe prostul. Știi că ești aici fiindcă ești bănuit de câteva spargeri, sechestrare de persoane, atacuri și crime…

Dordevic a pufnit disprețuitor, cercetându-și mâinile, parcă brusc plictisit de ce se întâmpla.

— … fapte care, dacă sunt dovedite, o să te trimită în închisoare pentru tot restul vieții. Ți-aș sugera să iei în serios discuția, Marko.

Singura lui reacție a fost să ridice ochii spre ea, dar n-a spus nimic.

— Când ai început să spargi case? Aici sau în străinătate?

În încăpere s-a lăsat tăcerea, toți trei privindu-se unii pe alții, în timp ce sistemul de înregistrare clipea roșu între ei.

— Trebuie să spun că-ți admir profesionalismul, a fost un sistem foarte ingenios. Intri și ieși din țară în două săptămâni și iei prada cu tine s-o vinzi în Hong Kong sau Yokohama, nu ești niciodată prin preajmă ca să fii acuzat când autoritățile locale prind în sfârșit o urmă. Probabil că era foarte rentabil, dar de fapt nu de-asta o făceai, nu? Ție îți plăcea.

O ușoară reacție din partea lui Dordevic. Helen l-a examinat – maxilarul puternic, nebărbierit, ochii negri mici, tatuajele masive de pe gât și antebrațe.

Ar fi fost o priveliște înspăimântătoare în toiul nopții.

— Te bucurai de sentimentul de teroare pe care-l inspirai, de controlul pe care-l aveai asupra victimelor tale. Ți-a plăcut și violența?

— N-am folosit niciodată violența astfel; doar ca să mă apăr în luptă.

— Numai că nu-i așa, nu? Au existat acuzații împotriva ta la Manila și în Shanghai, ca să nu mai vorbim de crimele pe care le-ai comis în țară. Îți aduci aminte de bărbatul ăsta?

A împins spre el pe masă mai multe fotografii.

Erau toate poze cu Roger Morton, făcute la scurt timp după atac, și dezvăluiau rănile cumplite pe care le suferise. Mandibula, nasul și falca rupte, două coaste fracturate, tot trupul bătrânului plin de vânătăi și umflături VP - 163

groaznice. Dordevic nu voia să se uite la ele, dar n-avea de ales. A încercat să-și mascheze reacția, dar tulburarea lui era evidentă și se foia stânjenit pe scaun.

— Ai rupt ceva oase în ziua aia, Marko, a adăugat Charlie, intrând în discuție.

Dar mai mult, l-ai distrus psihic. Asta te excită? Să știi că vizitele tale lasă

cicatrici pe viață?

— Nu-l cunosc pe omul ăsta.

— E ciudat, pentru că el te ține minte. E chiar acum în secție și sunt convinsă

că o să te identifice când o să facă recunoașterea.

Era o minciună, dar a avut efectul scontat. Pentru prima dată, Dordevic a părut zdruncinat.

— Nu-l știu, a insistat el furios.

Însă Helen i-a tăiat-o:

— Uite ce-i, hai să nu facem jocul ăsta. Ești un spărgător cu experiență, cu un palmares de furturi calificate foarte profitabil și foarte distructiv. Nu despre asta e vorba. Sunt curioasă să știu cum îți alegi victimele.

Dordevic a lăsat capul în jos, dornic să evite privirea pătrunzătoare a lui Helen.

— În cursul anului în care ai acționat aici ai fost foarte prudent, foarte exact, foarte profesionist. Avem acum dovezi clare legate de o serie de spargeri comise cât erai în permisie de la bordul lui Spirit și toate au vizat persoane cu avere, în zone exclusiviste ale orașului – Shirley, St Denys, Freemantle.

— Mulți dintre ei, a intervenit Charlie, nu se jenau să-și expună bunăstarea pe Facebook și Instagram – Roger Morton, de pildă, era dornic să se dea mare cu ceasul lui Omega nou, pe care-l primise când a împlinit 70 de ani. Un ceas care a fost furat în timpul spargerii de pe 26 octombrie 2021. Alison Pierce a făcut la fel cu un colier de diamante nou, cu câteva zile înainte să fie atacată în apartamentul ei cu grădină din Ocean Village, la sfârșitul lui octombrie. Ne-am uitat în telefonul tău, Marko, și pentru un om care n-are prieteni sau familie, stai foarte mult pe rețelele sociale. Ăsta nu-i doar un interes ocazional. E pândă

electronică…

Dordevic a clătinat scurt din cap, dar Helen își dădea seama că presiunea era în creștere. Pe fruntea suspectului se vedeau broboane de sudoare; de-acum nu se mai bucura de „jocul” ăsta.

— Așa ai făcut? Sau te-a influențat mai degrabă geografia? Clar știi planul orașului Southampton – cele mai bune cartiere, locurile unde găsești case mari, accesibile. Ăsta a fost cel mai important criteriu? De ce te-ai tot întors în aceleași zone, să profiți de aceeași sursă?

VP - 164

Suspectul a rămas tăcut, umezindu-și buzele nervos. Helen se uita dezgustată

la limba mare, rozalie, care trecea peste ele.

— Întrebarea care mă interesează cu adevărat este de unde știi când să

ataci? Cât de laborioasă, cât de perseverentă a fost supravegherea? Le-ai spart telefoanele, computerele? De unde ai știut că victimele or să fie singure acasă

când ai intrat?

Helen nu folosea niciun subterfugiu. Era extrem de dornică să afle care era modul de operare al suspectului, cât de profund intrase el în viețile victimelor.

Până acum, n-aveau nicio dovadă că ar fi existat supraveghere sau pândă fizică.