Helen a ezitat suficient de mult ca prietena ei să se încrunte.
— O să raportezi, nu?
Helen a rămas tăcută, pentru că nu-și dorea, sau n-avea nevoie, de reproșurile lui Charlie.
— Știu că a plecat de mult de-acolo, dar o să fie imagini de la camerele de supraveghere, martori…
— Am verificat deja. Nu era nicio cameră lângă parcarea pentru motociclete și n-ai cum să-ți dai seama care dintre sutele de mașini care au trecut prin zonă
era a lui…
— Cineva tocmai a încercat să te omoare, Helen, a insistat Charlie, ca și cum ar fi vorbit cu un copil recalcitrant. Echipa trebuie să știe, unitatea care-l caută
pe Blythe trebuie să știe…
— N-o să fie de niciun folos și n-o să facă decât să-i distragă de la ce au de făcut. Avem de prins un ucigaș care a comis două crime și…
— Doar nu te aștepți să poți păstra secretul? Ce-au zis băieții de la recepție?
— Le-am zis că am căzut de pe motocicletă. Evident, le-a plăcut la nebunie.
Tentativa de glumă a lui Helen n-a avut niciun efect asupra lui Charlie.
— Asta-i o nebunie!
— Trebuie să ai încredere în mine că rezolv…
— Și să te văd că ajungi la morgă? Nu, mersi.
— Exagerezi.
— Măcar spune-i lui Peters…
— Nu!
Cuvântul a ieșit dur și hotărât.
— E ultimul lucru pe care o să-l fac, a adăugat ea ferm.
— Bine, n-ai decât să-l ascunzi de echipă dacă chiar trebuie, dar Peters e șeful tău.
VP - 129
— Un șef care-i hotărât să scape de mine.
— Și dacă-i ascunzi așa ceva o să te ajute? a ripostat Charlie.
— Exact asta vrea, a insistat Helen. O mărturisire că sunt vulnerabilă, distrasă, că fug înspăimântată. Aș fi în concediu medical în mai puțin de-o oră și sunt șanse mari să nu mai pun piciorul vreodată în secție…
Ridicase vocea la vechea ei prietenă, dar nu se putuse abține.
— Niciun cuvânt. Nimănui. Ne-am înțeles?
Charlie părea că ar fi vrut să continue, să susțină o abordare rațională a situației problematice, dar a renunțat, cu înțelepciune.
— Bine, dar nu sunt mulțumită.
— Și îngrijorarea ta s-a consemnat, a răspuns Helen mai blând, punându-i o mână pe braț. Acum hai să mergem. Avem treabă.
• Capitolul 68
— Nicolai David.
Detectivul-agent Jennings a zăbovit asupra numelui, bucurându-se de silabe și de ușorul accent slav pe care li-l dăduse.
— Mai spune-mi.
Helen revenise la cârmă, cu echipa strânsă în jurul ei. În ciuda întâlnirii neplăcute de mai devreme, era hotărâtă să progreseze acum, când aveau dovezi noi.
— Originar din România, parte dintr-o bandă care acționează în Streatham. A fost de două ori la închisoare pentru pătrundere prin efracție și o dată pentru vătămare corporală.
— Unde au fost comise infracțiunile? s-a interesat Helen.
— În principal în Londra, dar s-a abătut și prin Sussex și Kent.
— Recent?
— A fost eliberat acum șase luni și e bănuit de implicare într-un jaf eșuat la un centru comercial din Streatham. L-a bătut zdravăn pe paznic și a lăsat o grămadă de ADN.
