„Ce, nu eşti întreg?” am zis. „N-am vrut să zic nimica. N-ai ce-i face.” Şi Darl cam şovăia, dar nimic nu era pe placu’ lui Jewel.
„Tacă-ţi scârba aia de gură”, a zis el.
„Tot trebuie să stea undeva”, a zis Darl. „Cum se-ntoarce taica, pornim.”
„Zi, nu vrei să m-ajuţi?” zice Jewel. Ochii ăia albi ai lui cumva strigă şi obrazu îi tremură de parc-ar avea friguri.
„Nu”, a zis Darl. „Nu vreau. Aşteaptă pân’ se-ntoarce taica.”
Aşa că am rămas şi l-am urmărit cum se opinteşte şi smuceşte la
căruţa aia. Eram pe-un loc mai coborât şi, la un moment dat, am crezut că şi-a pus în gând să-mi facă praf fundu şoprului. Atunci a sunat de masă. L-am chemat, dar el nu s-a uitat în jur. „Hai la masă”, am zis. „Şi spune-i şi băiatului.” Dar el n-a răspuns, aşa că
m-am dus la masă. Fata aia a coborât să-l aducă pe băiat, dar s-a-ntors fără el. Cam pe la mijlocu mesei l-am auzit strigând iar, zburătăcind corbu ăla.
„E-o pângărire”, a zis Lula; „o pângărire.”
„Face şi el cum se pricepe mai bine”, am zis. „Nu te poţi tocmi cu Snopes în trei’j’de minute. Or să şadă la umbră toată după-amiaza şi-or să se târguiască.”
„Ce tot spui?” zice ea. „Ce spui? Şi-aşa s-a-ntins cam mult.”
Şi socot c-aşa-i. Beleaua-i că plecatu lui era tocma’ pe punctu să
ne pună şi pe noi în mişcare. El n-ar fi putut cumpăra nicio păreche de la nimeni, ca să nu mai vorbim de Snopes, fără să aibe ceva de zălogit, lucru pe care el încă nu ştia c-o să-l zălogească. Şi când m-am dus din nou la câmp, m-am uitat la catârii mei şi, întrun fel, mi-am luat rămas-bun de la ei, pentru o vreme. Şi când m-am întors în seara aia acasă şi cu soarele de-a bătut toată ziua pe şopru, n-am mai fost aşa de sigur c-o să-mi pară rău de asta.
El a intrat călare, chiar când eu mă duceam pe prispă, unde erau ceilalţi, cu toţii. El arăta oarecum hazliu, oarecum ceva mai ticăloşit ca de obicei şi într-o oarecare măsură şi mândru, de parcă
tocmai săvârşise ceva de care credea el că-i o mare ispravă, dar acuma nu mai era aşa de sigur cum or s-o primească ăilalţi.
„Am făcut rost de catâri”, a zis el.
„Ia zi, ai cumpărat o păreche de la Snopes?” am zis.
„Consider că Snopes nu-i singuru de se pricepe la neguţătorie-n ţara asta”, a zis el.
„Păi, da”, am zis. El se uita la Jewel, cu acel aer hazliu, dar Jewel şi coborâse de pe prispă şi se-ndrepta spre cal. Să cerceteze ce-i făcuse Anse, aşa cred.
„Jewel”, zice Anse. Jewel se uită-napoi. „Ia vină-ncoaci”, zice Anse.
Jewel s-a-ntors câţiva paşi şi s-a oprit din nou.
„Ce vrei?” a zis el.
„Aşaaa, şi zici c-ai făcut rost de catâri de la Snopes”, am zis.
„Cred c-o să ţi-i trimeaţă-ncoa, în astă-seară? O să trebuiască să
pleci mâine dis-de-dimineaţă, dacă zici că tre’ să dai prin Mottson.”
Apoi n-a mai avut aerul de-l avusese. Şi-a luat iar înfăţişarea obişnuită, de opossum, molfăind.
„Fac tot ce-mi stă-n putinţă”, a zis el. „’Naintea lu’ Dumnezeu, dac-a mai egzistat om pe lumea asta să sufere el cercările şi bajocurile de le-am îndurat io.”
„Un om care tocma’ l-a tăiat pe Snopes la tocmeală ar trebui să
se simtă-al dracului de bine”, am zis. „Şi tu, Anse, ce-i dai?”
Nu s-a uitat la mine. „O ipotecă mobilă pe cultivatoru meu şi pe semănătoarea mea”, a zis el.
„Da’ nu face patru’j’de dolari. Şi cam cât de departe zici tu să te duci cu catâri de patru’j’de dolari?”
Cu toţii urmăreau acum, liniştiţi, mereu. Jewel se oprise, răsucit, la jumătatea drumului şi aşteptând să se întoarcă la cal. „Dau alte lucruri”, a zis Anse. A început iar să molfăie, stând acolo, în picioare, ca şi cum s-ar fi aşteptat să-l lovească cineva, el hotărât fiind să nu se apere.
„Ce alte lucruri?” a zis Darl.
„Drace”, am zis. „Ia catârii mei. Doar o să mi-i aduci înapoi. Mă
descurc eu cumva.”
„Aşaaa, de-asta cotrobăiai ’mneata prin hainele lui Cash, azi-noapte”, a zis Darl. A zis asta exact cum ar fi citit-o din ziar. Ca şi cum nici că-i păsa. Jewel se-ntorsese acum, stătea acolo şi se uita la Anse, cu ochii ăia ai lui, de marmură. „Cash avea de gând să
cumpere cu banii ăştia maşina aia vorbitoare de la Suratt”, a zis Darl.
Anse stătea acolo, molfăind. Jewel îl pândea. Nici nu clipea.
„Da’ asta face numai opt dolari în plus”, zice Darl cu glasu-ăla, de parcă el doar asculta şi nu dădea niciodată răspuns. „Tot n-ajunge să cumperi o păreche.”
Anse s-a uitat la Jewel, cumva alunecându-şi ochiul într-acolo,
