— Christoase! a șoptit el. Și-a trecut mâna peste obraji și s-a uitat în sus la mine, ca un om lovit. Cine… cine ți-a spus toate astea? Zalumma?
— Zalumma nu știe nimic.
— Atunci unul dintre servitorii lui Francesco?
Am clătinat din cap.
— Știu că te duci la Savonarola. Știu ce se așteaptă de la dumneata: să
îi spui să predice împotriva familiei Medici, dar nu și împotriva Papei Alexandru. Numai că rezultatele nu sunt deloc strălucite.
352
— Cine? Cine anume îți spune? Și, când a văzut că păstrez tăcerea, pe față i s-a așternut panica oarbă. Spionezi. Fata mea spionează pentru familia Medici…
Nu era o acuzație; și-a lăsat capul în mâini, într-atât îl înspăimânta gândul.
— Nu spionez pentru nimeni, am spus eu. Nu am comunicat cu Piero de la moartea lui Giuliano. Nu știu decât ce ți-am spus. Am dat peste informații din întâmplare.
A scos un geamăt. Mi s-a părut că îi venea să plângă.
— Știu… Știu că ai făcut totul doar ca să mă aperi, am zis. N-am venit aici ca să te acuz. Am venit doar pentru că vreau să fiu de ajutor.
M-a apucat de mână și m-a strâns.
— Îmi pare grozav de rău, a spus el. Grozav de rău că a trebuit să afli.
Eu… Fra Girolamo e un om sincer. Un om bun. Vrea să împlinească voia Domnului. Am crezut în el cu adevărat. Am avut speranțe mari… numai că în jurul lui sunt oameni răi. Și se lasă înrâurit prea ușor. Cândva m-am bucurat de prietenia lui, de încrederea lui, dar acum nu mai sunt atât de sigur.
Am strâns tare mâna care mă ținea.
— Nu are importanță. Important e că i-ai nemulțumit pe stăpâni. Ești în pericol. Trebuie să fugim. Dumneata, Matteo și cu mine trebuie să plecăm de la Florența. Nu mai avem de ce să rămânem aici.
— Tu n-ai fost niciodată în siguranță.
— Știu. Dar acum nu mai ești nici dumneata în siguranță.
M-am lăsat în genunchi lângă el.
— Crezi că nu m-am gândit să plec? Cu ani în urmă – când a murit mama ta, m-am gândit să te duc la fratele meu Giovanni, la țară, crezând că
acolo o să fim amândoi la adăpost. Au aflat. Au trimis un asasin acasă la fratele meu; l-a amenințat cu un cuțit. La fel au făcut și cu mine. Ne urmăresc îndeaproape. Chiar acum, când am să te conduc la trăsură, Claudio are să-ți studieze chipul. Dacă ești necăjită, o să-i spună lui Francesco. Sunt lucruri pe care nu ți le pot spune, înțelegi? Lucruri pe care nu ai voie să le știi pentru că
Francesco și Claudio au să le citească în ochii tăi. Pentru că ai să te porți necugetat și ne pui pe toți în primejdie. Îl pui în primejdie pe Matteo.
Am șovăit.
— Nu cred, totuși, că Francesco ar îngădui cuiva să-i facă vreun rău lui Matteo.
— Uită-te bine la el, a zis tata și, la început, nici n-am știut despre cine vorbea. E doar un copilaș, dar până și eu văd în el chipul adevăratului tată.
353
Vorbele lui m-au străpuns. Am rămas neclintită.
— Dar când te uiți la mine, a cui față o vezi?
M-a privit cu iubire și durere.
— Văd o față cu mult mai frumoasă decât a mea… Mi-a ridicat mâna la buze și a sărutat-o, apoi s-a ridicat și m-a tras după el. Nu-mi pasă de amenințările împotriva mea, dar pentru tine și copil am să găsesc eu o scăpare. Au spioni peste tot, în Florența, la Milano, la Roma… dar am să
găsesc un loc sigur, undeva. N-ai voie să sufli o vorbă despre asta; n-ai voie să spui nimănui. Vorbim din nou când e sigur. A chibzuit puțin, după care m-a întrebat: A văzut-o cineva pe Zalumma când a venit să-mi trimită vorbă?
Am clătinat din cap.
— Claudio era acasă. Le-am spus tuturor că Zalumma se duce la spițer, trimisă de mine.
Prăvălia spițerului era pe aceeași stradă unde își avea tata atelierul.
Tata a dat din cap:
— Bine. Atunci spune-le că Zalumma a trecut pe acolo și a aflat că eu sunt bolnav și m-am dus acasă – iar tu ai venit să mă vezi. Asigură-te că și Zalumma spune aceeași poveste. Acum ești fericită pentru că m-ai văzut și ți-ai dat seama că nu era ceva grav.
M-a strâns în brațe. L-am strâns și eu. Nu eram sânge din sângele lui, dar îmi era tată mai mult decât orice alt om.
Pe urmă, s-a smuls din îmbrățișare și s-a căznit să pară mai vesel.
— Acuma, pune-ți un zâmbet pe față. Zâmbește și arată-te fericită de dragul lui Matteo, de dragul meu. Zâmbește și fii veselă când te studiază
