De la o fereastră a coridorului de lângă dormitorul meu, am urmărit cum trăsura poleită a astrologului, cu portiera împodobită cu blazonul familiei acestuia, trăgea în curtea din spatele casei noastre. Doi servitori eleganți l-au întâmpinat când a coborât din trăsură, îmbrăcat într-un farsetto, o haină bărbătească mulată pe corp, pe care unii o purtau în loc de tunică. Materialul era un tartan de un violet catifelat, iar deasupra purta o pelerină fără mâneci, din brocart, de o nuanță mai închisă a aceleiași culori.

Era un om slab, cu pieptul supt, cu o postură și niște mișcări imperioase.

Zalumma, sclava mamei, a înaintat, să-l întâmpine. Zalumma era o doamnă de companie îmbrăcată foarte elegant în acea zi. Îi era devotată

mamei, a cărei blândețe inspira loialitate și care-și trata sclava ca pe o prietenă îndrăgită. Zalumma era cercheză, din munții înalți din Răsăritul misterios. Oamenii din neamul ei erau renumiți pentru frumusețea lor, iar Zalumma – înaltă ca un bărbat, cu părul și sprâncenele negre și chipul mai alb ca marmura – nu făcea excepție. Buclele subțiri ale părului ei erau făcute nu de fierul încins, ci de Dumnezeu, fiind invidiate de toate femeile florentine. Uneori, murmura pentru sine pe limba ei, care nu suna ca nici o altă limbă auzită de mine vreodată. Ea o numea adîghabze.

Zalumma a făcut o reverență, apoi l-a condus înăuntru, să se întâlnească cu mama. Aceasta avusese emoții toată dimineața, pentru că

astrologul era cel mai renumit din oraș, desigur, și, când astrologul personal al Papei se îmbolnăvise, fusese consultat chiar de Sanctitatea Sa. Eu nu 8

trebuia să mă arăt. Această primă întâlnire era de afaceri și eu i-aș fi deranjat.

Am ieșit din camera mea și am pășit încet pe casa scării, încercând să

văd ce se petrecea la două etaje mai jos. Zidurile de piatră erau groase și mama închisese ușa camerei de primire. Nu distingeam nici măcar voci înăbușite.

Întâlnirea n-a durat mult. Mama a deschis ușa și a chemat-o pe Zalumma; i-am auzit pașii grăbiți pe marmură, apoi, o voce de bărbat.

M-am retras de pe scări și m-am repezit iar la fereastra de unde vedeam trăsura astrologului.

Zalumma l-a însoțit la ieșirea din casă, apoi, după ce a aruncat o privire în jur, i-a dat un obiect mic, poate o pungă. El a refuzat la început, dar Zalumma i-a vorbit deschis și stăruitor. După un moment de nehotărâre, el a băgat obiectul în buzunar, apoi s-a urcat în trăsură și a plecat.

Am presupus că ea îl plătise pentru o consultație, deși mă miram ca un om așa de important să-i citească astrele unei sclave. Sau poate că mama uitase, pur și simplu, să-l plătească.

Întorcându-se să intre în casă, Zalumma și-a ridicat privirea din întâmplare și a întâlnit-o pe a mea. Roșind fiindcă fusesem prinsă trăgând cu ochiul, m-am retras.

Mă așteptam ca Zalumma, căreia îi plăcea să mă necăjească atunci când făceam pozne, să aducă vorba despre asta mai târziu, dar ea a păstrat tăcerea asupra subiectului.

II

Trei zile mai târziu, astrologul s-a întors. Din nou, m-am uitat pe fereastra de la ultimul cat al casei cum coboară din trăsură și cum îl întâmpină Zalumma. Eram nerăbdătoare, mama fusese de acord să mă

cheme la momentul potrivit. Am bănuit că avea nevoie de timp, ca să

îndulcească veștile rele.

De data asta, astrologul își etala bogăția cu ajutorul unei tunici de damasc galben strălucitor, tivită cu blană de jder. Înainte să intre în casă, s-a oprit să vorbească ferit cu Zalumma; ea și-a pus o mână la gură, ca și cum ar fi fost uluită de ceea ce-i spusese el. El a întrebat-o ceva. Ea a clătinat din cap, apoi i-a pus o mână pe braț, ca și cum i-ar fi cerut ceva. El i-a dat un sul de hârtii, apoi s-a smucit, supărat, și a intrat cu pași mari în palazzo. Agitată, ea și-a băgat sulul de hârtie într-un buzunar ascuns în faldurile fustei și l-a urmat.

9

Am plecat de la fereastră și am rămas să ascult din capul scărilor, emoționată de întâlnire și nerăbdătoare să fiu chemată.

În mai puțin de un sfert de oră, am tresărit puternic când, jos, s-a deschis o ușă cu atâta forță, încât s-a trântit de perete. Am alergat la fereastră: astrologul se îndrepta, neînsoțit, spre trăsura lui.

Mi-am ridicat fustele și am țâșnit în jos pe scări în cea mai mare grabă, fericită că nu m-am întâlnit nici cu Zalumma, nici cu mama. Cu răsuflarea tăiată, am ajuns la trăsură chiar când astrologul îi dădea vizitiului semnalul de plecare.

Mi-am pus mâna pe lemnul lustruit al portierei și l-am privit pe omul dinăuntru.

— Vă rog, opriți-vă! am spus.

El i-a făcut semn vizitiului să-și țină caii și s-a încruntat spre mine cu acreală; dar privirea lui trăda și o compasiune curioasă.

— Deci tu ești fiica.

— Da.

M-a măsurat cu atenție.

— Nu vreau să fiu părtaș la o înșelăciune. Înțelegi?

— Nu.

— Hmm… Văd că nu înțelegi. A făcut o pauză și și-a ales cuvintele cu grijă: Mama ta, Madonna Lucrezia, a spus că tu ești cea care mi-a solicitat serviciile. E adevărat?

— Așa este.

Am roșit, neștiind dacă recunoașterea mea nu avea să-l înfurie și mai tare. — Atunci, meriți să afli măcar o parte a adevărului – fiindcă nu-l vei afla niciodată pe tot în casa asta. Tonul îi devenise sincer și sumbru: Astrograma ta e neobișnuită – unii ar spune că e tulburătoare. Eu îmi iau arta foarte în serios și-mi folosesc și intuiția, iar amândouă îmi spun că ești prinsă într-un ciclu de violențe, vărsare de sânge și minciuni. Ceea ce alții au început tu trebuie să sfârșești.

Am tresărit. Când mi-am regăsit glasul, am spus hotărâtă:

— Nu vreau să am nimic de-a face cu astfel de lucruri.

— Ești semn de foc împătrit, a spus el. Ești un temperament fierbinte, un cuptor în care trebuie făurită sabia dreptății. În stelele tale, am văzut un act de violență, unul care ți-e trecut și viitor.

— Dar n-aș face niciodată nimic rău!

— Dumnezeu a rânduit astfel. El are planurile Lui cu destinul tău.

10

Voiam să-l întreb mai multe, dar astrologul a strigat către vizitiu și cei doi frumoși cai negri au pornit să tragă trăsura.

Tulburată, m-am îndreptat spre casă. Întâmplător, mi-am ridicat privirea și am văzut-o pe Zalumma privindu-mă de la fereastra catului de sus. Până m-am întors în cameră, plecase. Am așteptat încă o jumătate de oră acolo, până când m-a chemat mama.

Încă mai stătea jos, în sala mare, unde-l primise pe astrolog. A zâmbit când am intrat, părând să nu știe de întâlnirea mea cu astrologul, în mână, ținea un teanc de hârtii.

— Vino, stai lângă mine, a spus ea veselă. Îți voi povesti despre astrele tale. Ar fi trebuit să-ți facem astrograma cu mult timp în urmă, așa că am hotărât că meriți totuși și o rochie nouă. Tatăl tău te va duce azi în oraș, să

alegeți materialul; dar nu trebuie să-i spui nimic despre asta. Altfel, ne va crede prea cheltuitoare.

M-am așezat țeapănă, cu spatele drept și cu mâinile încrucișate în poală. — Uită-te aici. Mama își întinse hârtiile în poală și își puse degetul pe scrisul elegant al astrologului. Ești în Gemeni, desigur, semn de aer. Ai ascendentul în Pești, ceea ce înseamnă apă. Luna e în Berbec, semn de foc. Și ai multe semne de pământ în astrogramă, ceea ce te face extrem de echilibrată. Asta arată un viitor foarte prosper.

În timp ce vorbea, simțeam cum crește furia în mine. Iși petrecuse ultima jumătate de oră pregătindu-se și încropind o falsă bucurie. Astrologul avea dreptate, nu mă puteam aștepta să găsesc adevărul aici.

— Vei avea o viață bună și îndelungată, avere și mulți copii, urmă

mama. Nu trebuie să-ți faci griji în privința celui cu care te vei mărita, pentru că ești atât de dăruită în toate zodiile, încât…