— Mă uit şi eu la glob, domnule.
— Îţi place?
— Îmi place.
— Vino după masă la mine.
Învăţătorul trăieşte într-o odaie mică, la Voicu Buciuc, negustorul de la răscrucea de drumuri. Odaia învăţătorului are rafturi, pe rafturi, cărţi.
321
— Tu vrei să citeşti şi altceva decât scrie în Citirea ta?
— Vreau.
Îmi dă două cărţi dascălul. Le iau. Le citesc până seara.Le mănânc cum mănânci atunci când eşti flămând codrul de pâine. I le duc îndărăt.
— Le-ai citit?
— Da.
— Povesteşte cuprinsul lor.
Îi povestesc învăţătorului cuprinsul. N-am uitat nici mărunţişurile.
Împrumut o carte mare, groasă, cartonată, o carte cu poze, cu multe poze. Găsesc acolo tot ce vreau despre orice ţară
din lume.
— E o geografie pentru băieţii care învaţă la liceu, mă
lămureşte Baboi.
— Poate o să mergem şi noi la liceu.
— Poate tu o să mergi. Eu nu. Eu o să mor. Curând o să
mor. Oftica nu iartă.
Setea mea de a cunoaşte creşte, creşte.
Ştiam multe lucruri când am trecut în clasa a doua şi-mi făurisem un plan întreg ca până la sfârşitul şcolii primare să
citesc toate cărţile din rafturile dascălului.
Dascălul şi-a pus lacăt la uşa odăii lui şi a plecat la oraş.
Iliescu nu citea decât jurnale.
Am trecut în clasa a treia.
A plecat şi Iliescu. Ne-a fost trimis alt învăţător. Ăsta are altă boală: umblă seara prin sat. După muieri, după fete. ÎI ciomăgesc flăcăii, îl ciomăgesc bărbaţii.
Fusulan vine dimineaţa la şcoală bătut măr. Strigă
catalogul. Ne dă să scriem ceva. Pe urmă ne lasă
singuri.Pune pe unul din clasa a cincea să ne noteze, dacă
facem cumva nebunii. Cine e notat de monitor că n-a fost cuminte e deznodat în bătăi de Dudu Fusulan.
Învăţătorul se îndeletniceşte cu altceva. În cafeneaua de 322
peste drum de şcoală, în cafeneaua ţaţei Lenea, învăţătorul, cu notarul, cu popa, cu agentul de percepţie joacă.Uneori câştigă şi, când câştigă, bea tot ce a câştigat.
De cele mai multe ori pierde. Se întoarce furios în clasă.
— A vorbit cineva?
— Ăştia, domnule! răspunde monitorul, şi-i dă lista.
Ia nuiaua, strigă băieţii, îi scoate lângă tablă, îi bate de-i zvântă. Ne dă drumul să ne întoarcem acasă. Din nou merge la cafenea învăţătorul.
Nu învăţăm nimic. Mi-e sete de cărţi, dar în tot satul numai Lefterie are câteva cărţi. I le-am citit. Am descoperit la el pe rafturi o cărţulie pe scoarţa căreia scria Asia.O
cărţulie întreagă despre un continent despre care ştiam atât de puţin!
— Împrumută-mi-o s-o citesc, Lefterie.
