Văzduhul miroase a vin acru, a cenuşă, a fum… Primăria e goală. Notarul s-a ascuns. S-a ascuns şi primarulBubulete.
Iorgu Gâdea, perceptorul care umblă din casă în casă cu toba, a încălecat pe cal şi a fugit peste câmp, ocolind drumurile, la Turnu.
A intrat spaima în acrituri! Văru-meu Niculae Dimozel şi-a lăsat acasă gambeta. Pentru întâia oară îl văd trecând spre poştă cu căciula în cap. A împrumutat căciula de la frate-său, de la Iancu, poreclit de sat Ureche… Polina a tras 144
perdele la ferestre, nu cutează să treacă peste prag, în arie.
— S-au răsculat ţăranii, Niculae. O să ne omoare!…
— De ce să ne omoare?
— Nu ştiu de ce. O să ne omoare!…
S-a prefăcut bolnavă, s-a legat la cap cu şervet ud.
Aflăm toate astea de la mătuşă-mea Dina, mama vărului meu Nicolae Dimozel, care a venit de cum s-a luminat de ziuă la noi.
Rumânii se îmbulzesc în jurul lui Tiţă Uie, al lui LişcuStângaciu, al lui Dumitru Pălică.
— Să mergem!… Dar vorba e unde să mergem mai întâi?
— Eu zic să-ncepem cu Cârligaţul, că e mai departe.
Pe urmă ne întoarcem la Băneasa, la Gherasie…
— Hai spre Cârligaţi!…
Ca să ajungi la Cârligaţi, trebuie să treci prin două
sate.Satele, ca şi cum ar fi legate, dai cu praştia dintr-un sat în alt sat, cam jumătate ceas de mers. Şoseaua care leagă satele, şerpuită. Dacă au grabă, oamenii o iau peste deal, trec Gorganul, coboară valea, mai urcă un dâmb, gata Cârligaţii…
Tiţă
Uie
în
frunte,
după
el
Pălică,
Ţânţu,
Şontrocan,Zgămâie, Ududui – după ei alţii… În urmă, satul întreg, cu căţel, cu purcel. După bărbaţi, femeile…
Uie, către nevastă-sa – Floarea:
— Ce dracu te ţii după mine, muiere?
Vrea s-o întoarcă din drum. Femeia s-a încruntat:
— După tine mă ţiu? Nu mă ţiu după tine, merg şi eu la revoluţie. Eu nu sunt om? Muncim pământul împreună!…
Trebuie să facem şi isprava asta împreună…
— Aşa e! se aud glasurile femeilor.
— O să rămânem mai în urmă, dar o să ne ţinem după
voi. O să fie ceva de făcut la curtea boierului. O să vă
ajutăm să faceţi…
145
Printre bărbaţi, printre muieri, noi copiii…
Uite-l, a tăiat dealul, a luat-o înainte frate-meu Ion cu prietenii lui: cu Avendrea, cu Dinică, cu Ispas. Sunt pe aproape şi eu, cu ceata mea. O zbughim după ei, îi ajungem, ne aflăm în vârful dealului. Ca-n palmă ne uităm în satul cu răscoala. Am văzut foc mare ridicându-se aseară într-acolo.
Au ars numai paiele… Grăbim pasul, ajungem, ajung după
noi bărbaţii, ajung femeile. Harababură. Satul e adunat în faţa curţii boiereşti.
E împrejmuită cu ziduri înalte curtea, cu ziduri de cărămizi. Poarta înaltă e de fier, încuiată cu ivăre groase pe dinăuntru. Dincolo de poartă, logofeţii cu puştile încărcate.Cârligăţenii îi înjură de lună, de stele, de grijanie.
