— Fii-mea…

Lângă bătrân, cu legăturica cu merinde pe mână, o fetişcană oacheşă, cât nodul, îşi strânge gura pungă, îşi frământă buzele şi le muşcă…

— Ce-a făcut fata?…

— Apăi, nu e fată, domnule, e muiere, c-a fost măritată…

— E vorba de divorţ?

— Nu. Nu e vorba de divorţ. Că, să vezi dumneata, de măritat a fost ea măritată, da nu cu forme, că n-am apucat să băgăm formele la primărie. A fugit de la bărbat…

— Atunci e simplu…

— Ba nu e semplu, că atunci când a plecat de la bărbat, 281

că nu-i plăcea, că spune că e mai mult fătălău decât bărbat şi că ea cu un fătălău nu vrea să ducă mai departe casă, şi-a luat şi ţoalele…

— Erau ţoalele ei…

— Erau ţoalele ei, bineînţeles. Ginerele însă, de necaz că

muierea l-a lăsat de ruşine, spune că e cazul de furt, că

printre bulendrele ei muierea a încurcat şi bulendre de-ale lui… Aşa, fa?

— Aşa e, tăicuţă…

Avocatul Vică Georgescu rămâne pe gânduri.

— E mai greu decât crezusem…

— Şi nu mă aperi?

— Ba te apăr, adică o apăr pe fată…

— Ce fată, domnule, muiere, că a fost măritată, chit că a rămas întreagă, că bărbatul era fătălău…

— Muiere, de. Am să apăr muierea asta… Mai dai ceva pe deasupra.

— Bani?…

— Bani!…

— Nu pot să dau mai mult.

— Boi ai?

— Am…

Bătrânul se dă un pas îndărăt:

— Adică, de ce mă întrebi de boi? Nu cumva vrei să-mi ceri boii? Boii sunt viaţa mea. Ce mă fac eu fără boi? N-ai boi, n-ai putere, nu poţi munci – eşti ca un ciung, ca un olog. Mai bine o trimit pe fii-mea îndărăt la fătălău…

— Nu mă duc, tăicuţă, să ştiu bine că mă omori. Nu mă

duc…

— Nu te speria, moşule. Nu ţi-aş lua boii pentru nimic în lume. Ce sunt eu, câine? Ce? N-am inimă? Păi dacă n-aş

avea inimă aş locui la oraş, moşule, nu mi-aş pierde vremea în satul ăsta păcătos care-mi scurtează zilele. M-am aşezat aici să vă uşurez pe voi, pe ţărani, când aveţi procese, să nu 282

vă trimită pentru orice fleac, la puşcărie, judecătorul. De unde spuseşi că eşti?

— De la Băcăleşti…

— Plug ai?

— Acum te legi de plug…

— Am o fişteică de pământ la Băcăleşti. Am cumpărat-o de la Stroie Geambaşu…

— Parc-am auzit eu… Lotul lui Stroie Geambaşu e lângă

măgură. E lot, nu e fişteică…

— Zi-i lot, dacă vrei să-i zici aşa… Dar e fişteică…

— Să stăpâneşti sănătos lotul, domnule, e pământ bun lângă măgură, pământ ca untul. Al meu e pietros. Semăn grâu şi răsare… dracilă. Semăn porumb, tot dracilă

răsare…

Moştenire de la soacră-mea, arz-o focul…

— A murit, tăicuţă, bâta Glafira, cum o s-o mai ardă

focul?!

— Focul iadului, la asta m-am gândit…

— Aşa, da…

— Şi, cum spuneam – ia firul vorbei avocatul – am o bucăţică de pământ la Băcăleşti. Eu o să-ţi scap fata din proces…

— Nu fata, muierea, că…

— Ştiu, că a fost măritată…

— Cu un fătălău, domnule, cu un fătălău, păcatele ei…