- Altceva ce voiti sa mai gaseasca?
Pake va ramâne repetent. în clasa a doua a fost premiant, în clasa a patra lua mentiune la matematica. Acum, va ramâne repetent. Pake e tot atât de senin, si manânca tot atât de mult, si se bâlbâie ca si mai înainte. El raspunde, când e întrebat ce se va face repetent: "Punga mea si patru bani!" Daca cineva îsi îngaduie, însa, vreo gluma, Pake îl boxeaza precipitat si voios.
- Tot o gluma; chacun a sa maniere, obisnuieste sa spuna.
Poate repetentia nu i-ar fi atât de sigura daca Pake n-ar fi fost surprins de Vanciu la bodega, într-o recreatie, cu câteva sandwich-uri si o litra de tuica în fata. A fost chemat în cancelarie. A spus ca sandwich-urile erau ale lui, dar tuica era a unui domn care plecase fara s-o bea toata. A încercat sa faca chiar portretul domnului. Vanciu îl lasa sa vorbeasca, îi aminti, la sfârsit, ca el a platit si litra de tuica. A fost eliminat pe o saptamâna si i s-a scazut nota la purtare de la "suficient" la "insuficient"\', ceea ce ne-a îngrijorat numai pe noi si pe parinti. Pake continua sa fumeze în recreatii si sa strecoare în ghiozdan o sticluta cu coniac, pe care o soarbe înjurând si lovindu-si prieteneste prietenii.
Desi va ramâne repetent, Pake n-a renuntat la muntii Fagarasului, nici la tabara din Dumbrava Sibiului. Daca nu vom gasi tovarasi pentru Fagaras, vom pleca noi doi, singuri, ca în timpurile bune ale prieteniei noastre.
Ora de muzica. Poate ultima ora de muzica de anul acesta. Maestrul a venit cu un teanc de note muzicale, o noua romanta a sa, Crinul, si-a venit sa le vânda.
Vorbeste încet si trist.
- Domnilor, nu de altceva, dar am dat o mie cinci sute de lei la tiparit si vreau sa-mi scot banii. N-am nevoie de câstig... O bucata costa sase lei.
Zâmbeste. Baietii dau câte sase lei si râd de autorul Crinului. Au cerut sa le-o cânte. Maestrul s-a asezat la orga si o cânta trist, clatinându-se pe scaun. O
melodie banala, pe care am mai auzit-o, nu stiu unde. Dupa ce a repetat-o de câteva ori, orga a încetat sa mai scârtâie si maestrul s-a ridicat. Aplauze frenetice si râsete. Profesorul zâmbeste. Apoi roaga pe baritoni sa iasa afara din banci si sa repete cu el corurile pentru serbarea de sfârsitul anului. Si adauga, tot atât de linistit:
- Domnilor, daca nu faceti tacere, chem pe d-l director! Dar nu-l crede nimeni.
N-au iesit decât trei baritoni.
- Unde sunt baritonii? N-auziti, domnilor? Sa iasa baritonii afara din banci. Mai avem câteva zile si vine serbarea.
- Las' sa vie, glasuieste unul din fund.
- Care-i obraznicul?
- E scris pe-al nostru steag!
- Nu va astâmparati?
- Unde-s doi, puterea creste.
- ...si înfloreste...
- ...ca un mar, ca un par...
- Va dau afara!
- Dai, n-ai!
- Incetati odata, magarilor!
- Tu l \'as voulu Dandin!
- Chem pe d-l director.
- Nechematului i se ia darul.
- Banca din fund, va scad nota la purtare!
- De ce va suparati, d-le Boloveanu?
- De ce va purtati sever cu noi, d-le Boloveanu?
- Profesorul îi ca un parinte...
- ...iar glasul lui e divin.
- Zexe!
S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. Unul din ei "a cerut voie afara". Si pentru ca n-a obtinut, pretinde ca nu poate cânta, ca e "o adevarata barbarie si abuz de putere, ceea ce se petrece la liceul acesta!". Boloveanu cânta înainte la orga, numarându-si din ochi baritonii.
Fosil încearca sa se strecoare afara. Fosil nu e simpatizat, pentru ca e schiop, pâraste baietii, e zgârcit, învata bine, copiaza la teze, cunoaste chimie si - pe deasupra - mai e si evreu. Baietii îl striga din banci cu glas tare, ca sa auda maestrul.
- Unde te duci Partiniseanu?
- Unde fugi, Fosilo? Nu stii ca d-l profesor nu lasa pe nimeni afara?
- Stai la loc, Fosilo!
- De ce nu respecti ordinele d-lui profesor?
Partiniseanu, rosu, se târaste în banca. Asteapta. Caleia, care sta în spatele lui, citeste Le petit parisien; îi trage o palma peste ceafa. Palma a rasunat, baritonii si-au întors, cântând, capetele.
Fireste, dupa ora, Fosil a reclamat pedagogului. Caleia va face o ora de arest.
