IOANA
PÂRVULESCU
Viaţa începe
vineri
VIAÞA ÎNCEPE VINERI
Redactor: Lidia Bodea
Coperta: Angela Rotaru
Tehnoredactor: Manuela Măxineanu
Corectori: Anca Drăghici, Cristina Jelescu DTP: Florina Vasiliu, Dan Dulgheru
© HUMANITAS FICTION, 2009
ISBN: 978-973-50-2872-5 (pdf)
EDITURA HUMANITAS
Piaţa Presei Libere 1, 013701
Bucureşti, România
tel. 021/408 83 50
fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro
Comenzi online:
tel./fax 021/311 23 30
e-mail: vanzari@libhumanitas.ro
www.libhumanitas.ro
Lui B., în orice lume s-ar afla
CUVÂNT ÎNAINTE
C u câþiva ani înainte de 1900 zilele erau încãpãtoare. Oamenii vibrau ca firele de telegraf, erau C optimiºti ºi credeau, ca niciodatã înainte ºi ca niciodatã dupã, în puterea ºtiinþei, în progres ºi-n viitor.
Anul Nou devenise, de aceea, cel mai important moment: începutul, mereu reluat, al viitorului.
Textura lumii permitea orice gând nebunesc ºi, adesea, gândurile nebuneºti ajungeau realitate.
România era în Europa, iar Capitala ei ajunsese un oraº
cosmopolit, care fãcea mari eforturi sã se organizeze ºi sã se civilizeze. În Bucureºti, spun toate documentele din epocã, nu apucai niciodatã sã te plictiseºti, nici ziua, nici noaptea.
Firile sensibile se temeau de pericole neºtiute. Un bãrbat se apãra cu bastonul de lumina electricã. O femeie a refuzat cu îndârjire sã se lase fotografiatã de fiul ei, deºi a permis sã fie pictatã. Nevrozele se transformau în poezie, durerea ºi opiul mergeau mânã-n mânã. Tuberculoza, sifilisul, murdãria fie ucideau, fie lãsau rãni în trup ºi-n suflet. Rãul nu dispãruse din lume, iar ignorarea lui nu era cea mai 7
bunã metodã de a pregãti viitorul. Erau oameni care luptau cu el.
Ziarele îºi descoperiserã puterea ºi, deja, se putea muri pentru cuvântul scris. ªi deja cuvântul scris îi trãda. Banii erau o problemã, dar nu un scop, ºi erau destui oameni gata sã-ºi sacrifice toþi banii de dragul unei idei frumoase.
Copiii îi imitau de timpuriu pe oamenii mari, oamenii mari se purtau uneori ca niºte copii, iar curiozitatea faþã de viaþã era o bucurie care nu dispãrea la nici o vârstã.
Înainte de 1900 omul credea cã Dumnezeu îl vrea nemuritor, în sensul cel mai concret al cuvântului. Nimic nu pãrea imposibil ºi nici nu era. Toate utopiile erau permise. Iar jocul cu timpul a fost întotdeauna cea mai frumoasã dintre ele. În rest, oamenii semãnau destul de bine ºi în toate privinþele cu cei care i-au precedat ºi cu cei care i-au urmat.
Cu câþiva ani înainte de 1900 zilele erau încãpãtoare ºi oamenii visau la lumea noastrã.
Visau la noi.
Pentru cã ceea ce vrei este viaþa aceea, ºi asta, ºi alta – le vrei pe toate.
(Miguel de Unamuno, iulie, 1906)
VINERI 19 DECEMBRIE
O zi cu evenimente
